Treceți la conținutul principal

ro tweet meet de aseara

Aseara a fost prima petrecere a comunitatii romanesti de pe twitter.com
Ce este twitter.com? micro blogging cum se numeste mai nou ... de fapt trimiti mesaje de max 140 de caractere celor care te urmaresc asta asa zis in doua cuvinte intre niste sughituri. E misto ca iti ofera mobilitate unui fel de irc nitel mai destept. Oricum suficienta lamurire pentru n00bi. E the next shit pe online si trebuie imbratisat ca atare :))

nihasa @ twitter gasiti aici

Petrecerea a fost misto dar se observa clar o lipsa de anduranta la noii bloggeri in 140 caractare ... pe la 10 jumatate - 11 a inceput sa se plece in numere semnificative. Old school`ul a tras puterni ... domne se vede unde se pune suflet in a scrijeli insemnari serioase.

Sa bagam bulinele ....

dragutel restaurantul (jadoo) dar cam aiurea aranjate mesele pentru un eveniment de .... gen (offtopic: cat de bine ma distrez singur cu aceste jocuri de cuvinte)
a venit destul de multa lume ... 70 parca de twitteristi si twitteriste
da mah aia care ati venit de pe google ... in micro blogging ai mai multe sanse sa intalnesti domnisoare
acum ca stau sa ma gandesc ... eram cam 50 - 50 ... place micro bloggingul la PRiste.
am mai intalnit cititori ai blogului ... m`am simtit asa mini vedeta de plush :)
l`am vazut pe el ... faimosul dan berte ... dar mi`a fost frica sa ma bag in seama :)))
berea si mancarea a dat`o microsoft ... thnx steve ballmer
s`a vorbit mult de online ... si extrem de putin de twitter
am mai dat 2 carti de vizita si am primit 3 ... un schimb rezonabil zic eu
petrecerea s`a terminat cu inchisul restaurantului pe la 2 jumatate parca
afterpartyul s`a stins oficial in zori
e fun twitter ca are potential de a cunoaste oameni noi (credeam ca stiu multi din online)
so its kinda the end of the story.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.