Treceți la conținutul principal

ro tweet meet de aseara

Aseara a fost prima petrecere a comunitatii romanesti de pe twitter.com
Ce este twitter.com? micro blogging cum se numeste mai nou ... de fapt trimiti mesaje de max 140 de caractere celor care te urmaresc asta asa zis in doua cuvinte intre niste sughituri. E misto ca iti ofera mobilitate unui fel de irc nitel mai destept. Oricum suficienta lamurire pentru n00bi. E the next shit pe online si trebuie imbratisat ca atare :))

nihasa @ twitter gasiti aici

Petrecerea a fost misto dar se observa clar o lipsa de anduranta la noii bloggeri in 140 caractare ... pe la 10 jumatate - 11 a inceput sa se plece in numere semnificative. Old school`ul a tras puterni ... domne se vede unde se pune suflet in a scrijeli insemnari serioase.

Sa bagam bulinele ....

dragutel restaurantul (jadoo) dar cam aiurea aranjate mesele pentru un eveniment de .... gen (offtopic: cat de bine ma distrez singur cu aceste jocuri de cuvinte)
a venit destul de multa lume ... 70 parca de twitteristi si twitteriste
da mah aia care ati venit de pe google ... in micro blogging ai mai multe sanse sa intalnesti domnisoare
acum ca stau sa ma gandesc ... eram cam 50 - 50 ... place micro bloggingul la PRiste.
am mai intalnit cititori ai blogului ... m`am simtit asa mini vedeta de plush :)
l`am vazut pe el ... faimosul dan berte ... dar mi`a fost frica sa ma bag in seama :)))
berea si mancarea a dat`o microsoft ... thnx steve ballmer
s`a vorbit mult de online ... si extrem de putin de twitter
am mai dat 2 carti de vizita si am primit 3 ... un schimb rezonabil zic eu
petrecerea s`a terminat cu inchisul restaurantului pe la 2 jumatate parca
afterpartyul s`a stins oficial in zori
e fun twitter ca are potential de a cunoaste oameni noi (credeam ca stiu multi din online)
so its kinda the end of the story.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…