Treceți la conținutul principal

programat pe culori

Asa ma simt cateodata ca reactionez si mai ales ma simt. Rosu si verde ... rosu e de rau si verdele e bine. Lupta clasica intre bine si rau acum se duce intre rosu si verde ... desi vechii pretendenti nu erau culori ... au pierdut lupta. Ce alb si negru? Cine mai asociazsa ceva bun cu albul? Exact ce ziceam.

Pe internet lupta asta e cel mai usor de vizualizat. Uite un exemplu ... intru acum cateva zile pe youtube si vad langa userul meu un patratel rosu ... nu aveam activat active sharing ... m`a intrebat daca vreau sa activez si am zis da ... nu stiam ce este dar daca era patratelul ala rosu era de rau. Active sharing implica sa fii vizibil celorlalti care se uita la acelasi filmulet la care te uiti tu atunci in momentul ala.

O prostie de care sincer nu am nevoie ... ca nu vreau sa imi cresc viata sociala pe youtube ... dar cu toate astea am activat`o prima oara. A doua oara cand intru ... iar patratul rosu .. am incercat sa il ignor dar privirea imi era atrasa de el .. simteam un fel de discomfort datorat prezentei sale. Nu vreau active sharing ... dar vroiam sa scap de petratul rosu ... abia atunci mi`am dat seama ca o simpla culoare imi putea genera emotii asa de puternice.

Exemplele ar putea sa continue ... da la semafoare si semne de circulatie la tot felul de iconite pe siteuri ... rosu e de rau ... instinctiv te opresti si te intrebi care e problema. Fac asta fara sa vreau ... si imi dau seama ca practic sunt un fel de caine mai avansat al lui pavlov.

In mai toate reprezentarile diavolului acesta este rosu ... de ce? De ce divinitatea pozitiva este alba si cea negativa e rosie? Nu trebuia sa fie neagra? Totul e rosu .. marul ispitei e rosu ... de ce rosu cand de exemplu merele verzi sunt mai bune?

Deci rosul este semnul raului ... exagerand acum ma gandesc ca sangele nostru este rosu ... si practic nu avem nimic verde sau alb in corp. Albul ochilor e poarta catre bine? Procentual nu stam foarte bine la cat rosu avem in noi.

Gandeste`te nitel la rosu ... ignora aberatile mele scrise pana acum ... rosu e stop rosu e rau rosu e provocator senzual si puternic. Instinctiv te gandesti automat la toate astea cand vezi culoarea asta ... asa ca atunci cat din ce gandesti in mod normal e deja "pre programat"?

In continuare urasc activ sharing ... si ma irita cand intru pe youtube ... este normal ... pentru ca e rosu si e mana diavolului care ma trimite sa socializez pe internet ...

Comentarii

  1. chestiunile astea legate de culori variaza...spre exemplu, intr-o nunta vietnameza mireasa poarta o rochie rosie :D deci rosul este culoarea puritatii la ei. In lumea occidentala in general e confundata cu albul.
    In alta ordine de idei, orice e rosu atrage atentia...de la un semn de circulatie... pana la o rochie. In natura in general sunt putine chestiuni....rosii :p majoritatea sunt verzi pe aici pe la noi, sau in orase gri, din pacate 8-| cerul e albastru si ne-am obisnuit cu asta...deci ideea e ca rosu...stands out and draws attention...inclusiv pe net, unde, totusi, pe fundal se cam poarta culorile deschise, palide.
    Literar...si chiar religios...culoarea asta e asociata cu pasiune, and of course...desire :-? deci...ispita...patima...restul se deduce.
    Eu am asociat lucrurilor neplacute portocaliul, in general...nu stiu de ce :-?? si celor bune, violet :))

    RăspundețiȘtergere
  2. rosu e puternic, provocator, senzual si prin urmare nu e pentru cei slabi de inger. in evul mediu roscatele cu ochii verzi erau considerate vrajitoare si arse pe rug. deci si verdele cade sub incidenta maleficului tot atat de mult ca si rosul. pe langa asta o tipa intr-o rochie rosie cu ochii verzi e malefica sau nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu, Brutus?
    numai de la tine nu ma asteptam sa citesc temeri de adolescenta bisericoasa
    aleash zice destul de ok: rosul e vizibil si alert, iti sare in ochi; verdele e neutru, se integreaza in peisaj; verdele e de bine, e natural, e proaspat; rosul nu e neaparat rau ci capteaza atentia.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poţi să-ţi instalezi Stylish pentru Firefox şi să îi bagi codul ăsta ca să scapi cu totul de pătrăţel:


    @namespace url(http://www.w3.org/1999/xhtml);

    @-moz-document domain("youtube.com") {
    #sharingImg {display:none !important}
    }

    RăspundețiȘtergere
  5. sau poti baga setarea cu always active sharing sau cum drq ii zice:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt atrasa de rosu, intotdeauna am fost. Poate are treaba cu faptul ca zodia mea e Taur, desi nu cred mult in chestiile astea...
    Si pe mine ma streseaza patratelul ala rosu. Vroiam sa intreb cum naiba se lasa pe verde tot timpul, ca mie nu mi-a mers aia cu "always active sharing" cum zicea sidryane...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai, la mine a mers... poate dureaza pana se activeaza de tot:)
    Try again...

    RăspundețiȘtergere
  8. I did si a mers. Merci :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …