Treceți la conținutul principal

deci imbecilitate la rang de arta

Am si eu un fix mai mult sau mai putin real: nu scuipa in ciorba pe care tocmai o mancai. Are cat de cat logica nu? Of ... cat urasc sa explic. Sunt tot felul de concursuri dubioase sau nu .... cu tot felul de jurati. Automat -parca e si o lege a lui murphy- unul din jurati trebuie sa isi umple frigiderul cu carne ... dar nu asta e ideea. Ce e in spatele acestui post este o inconfudabila dovada de imbecilitate de care unii dau dovada.

De ce participi la un concurs unde juriul nu te coafeaza ca ar avea expertiza sau pur si simplu au habar despre ceea ce jurizeaza? Un mini scandal recent mi-a adus aminte de aceasta problema existentiala a mea. De ce sa faci asta? Ai ales sa participi (cam asa este in general) si acum cand nu ai castigat (a nu castiga este o parte imperativa din poveste )... flegmezi in stanga si in dreapta ca o vrabiuta ranita (aluzie la povestioara aia puiul din clasa intai la care am lacrimat indelung).

Hai hai .. daca tot erai sigur ca retardul ala sau idiotii aia din juriu te va sabota ... de ce te-ai m-ai deranjat sa participi? Involuntar i-ai acordat importanta si autoritate. Personal consider ca este doar vina ta. Macar asumati-o si nu te mai plange. Vedem si noi niste cohones? Cred ca ... e mai cool sa te dai ranit decat sa nu participi si sa o arzi anonim.

Sunt unele chestii care nu se fac pentru notorietate ... si tam tamul asta otevist e unul dintre ele.

Comentarii

  1. Daca vorbeai de celmaitaredinparcare, esti sigur de faptul ca era convins ca "idiotii aia din juriu il vor sabota" ?
    Naspa fraza...asta e...

    RăspundețiȘtergere
  2. inscris la concurs ... vazut juriul ... ramas in concurs ... cand nu castiga injura juriul ca erau o gasca de incompetenti care il urasc si de aia a pierdut ca sunt interese la mijloc... deci? a descoperit atunci asta sau o stia dinainte?

    RăspundețiȘtergere
  3. idi cand omu isi stie lucrarile, e capabil, e 100% sure ca nu mai exista nimic lafel cu ceea ce a creat/facut el atunci fii sigur ca nu ramane decat varianta asta, si din cate am observat eu au fost multe "verze" aruncate la bataie doar pe post de "inlocuitor", mie unu inafara de Vexio... n-am vazut nimic special, restul au fost de umplutura si totusi, umplutura a castigat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…