Treceți la conținutul principal

deci imbecilitate la rang de arta

Am si eu un fix mai mult sau mai putin real: nu scuipa in ciorba pe care tocmai o mancai. Are cat de cat logica nu? Of ... cat urasc sa explic. Sunt tot felul de concursuri dubioase sau nu .... cu tot felul de jurati. Automat -parca e si o lege a lui murphy- unul din jurati trebuie sa isi umple frigiderul cu carne ... dar nu asta e ideea. Ce e in spatele acestui post este o inconfudabila dovada de imbecilitate de care unii dau dovada.

De ce participi la un concurs unde juriul nu te coafeaza ca ar avea expertiza sau pur si simplu au habar despre ceea ce jurizeaza? Un mini scandal recent mi-a adus aminte de aceasta problema existentiala a mea. De ce sa faci asta? Ai ales sa participi (cam asa este in general) si acum cand nu ai castigat (a nu castiga este o parte imperativa din poveste )... flegmezi in stanga si in dreapta ca o vrabiuta ranita (aluzie la povestioara aia puiul din clasa intai la care am lacrimat indelung).

Hai hai .. daca tot erai sigur ca retardul ala sau idiotii aia din juriu te va sabota ... de ce te-ai m-ai deranjat sa participi? Involuntar i-ai acordat importanta si autoritate. Personal consider ca este doar vina ta. Macar asumati-o si nu te mai plange. Vedem si noi niste cohones? Cred ca ... e mai cool sa te dai ranit decat sa nu participi si sa o arzi anonim.

Sunt unele chestii care nu se fac pentru notorietate ... si tam tamul asta otevist e unul dintre ele.

Comentarii

  1. Daca vorbeai de celmaitaredinparcare, esti sigur de faptul ca era convins ca "idiotii aia din juriu il vor sabota" ?
    Naspa fraza...asta e...

    RăspundețiȘtergere
  2. inscris la concurs ... vazut juriul ... ramas in concurs ... cand nu castiga injura juriul ca erau o gasca de incompetenti care il urasc si de aia a pierdut ca sunt interese la mijloc... deci? a descoperit atunci asta sau o stia dinainte?

    RăspundețiȘtergere
  3. idi cand omu isi stie lucrarile, e capabil, e 100% sure ca nu mai exista nimic lafel cu ceea ce a creat/facut el atunci fii sigur ca nu ramane decat varianta asta, si din cate am observat eu au fost multe "verze" aruncate la bataie doar pe post de "inlocuitor", mie unu inafara de Vexio... n-am vazut nimic special, restul au fost de umplutura si totusi, umplutura a castigat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…