Treceți la conținutul principal

Unde sari baiete cu parasuta aia?

Sambata am dat curs invitatiei de la TNT Brothers si am mers sa sar cu parasuta. Mi-a fost frica. M-am calmat. M-am inspaimantat si apoi am sarit. Liniste. Pace. Zen. Adrenalina si inima care pompa dispearata sange intr-un corp extaziat. Am experimentat o noua senzatie. Surprinzator.

Dupa salt cateva ore inca aveam un gol ciudat dar placut in stomac. Totul parea atat de neimportant mai putin un singur lucru. Sa mai sar. Si chiar o sa mai sar pentru ca acum stiind la ce sa ma astept o sa elimin frica si nelinistea.

E greu sa explic prin ce am trecut. Doar va zic ca e de bine si este foooooarte tare. 

Mai jos o sa pun un filmulet in care puteti sa vedeti pe fata mea ordinea reactiilor. Va zic ca niciodata pana acum nu mi-am mai vazut expresia pe care o aveam in momentul in care scot picioarele afara din avion. Brand new. 

M-am bucurat ca un copil mic cand ma uitam in jos si puteam sa "calc" hangare, masini si avioane. Inainte aveam impresia ca am rau de inaltime dar acum sunt ferm convins ca totul era doar in capul meu.

Poze cu saritura si mai multe informatii gasiti aici.

ps. sunetul pe la jumatate cand se deschide usa de la avion e foarte tare. Nu. Nu tip ca o fetita. E vantul!

Comentarii

  1. Si eu imi doresc de foarte mult timp sa sar cu parasuta, am tot amanat pana acum dar sper ca cel tarziu pana la anul pe timpul asta sa reusesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare destul de mijto. Si eu mi-am dorit sa sar cu oarasuta dar nu am avut ocazie pana acum :-(
    Incep sa cred ca te invidiez

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa mai sari cand mai prinzi vreo mocangeala ca orice bloagar-somer care se respecta

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim - evident. Dar macar nu o frec aiurea pe bloguri de someri la 5 dimineata. Iti dai seama cat de trist era sa fac asta? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @phidas - nu prea mi se pare de curaj. Ca nu m-am dus la moarte sigura.

    RăspundețiȘtergere
  6. Congrats! Eu vreau sa ma apuc sa fac parasutism sportiv! Acum sunt in cautarea unui club, cat de cat ok. :->

    RăspundețiȘtergere
  7. Ti-ai castigat respectul meu :)

    Mie mi-a fost o frica de nu iti poti imagina...... :) Tu am vazut ca ai fost foarte ascultator si linistit. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu stiam ca se deschide o mica parasuta chiar de la inceput. Imi place cum ti s-a facut parul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Doar in tandem si e pentru stabilizare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…