Treceți la conținutul principal

Blogosfera - prezent si viitor

Dupa aniversare Cristi m-a rugat sa scriu despre cum vad eu blogosfera in prezent si ce preziceri am despre viitor asa ca incerc sa acopar putin chestia asta in urmatoarele randuri.

Prezent .. hmmm blogosfera e inca una faramitata in bucatele. De ce? As putea sa arunc un "din cauza orgoliilor" dar ar fi prea usor si in mare parte fals. E faramitata pentru ca bloggerii inainte de toate sunt oameni ce sunt motivati de diferite lucruri. Daca pe mine ma motiveaza networking pe altii poate ii motiveaza banii sau just for fun-ul asa ca e greu sa zici cum e blogosfera azi/acum.


Este dinamica si jucausa. Este prea dura cateodata. Este prea ahtiata dupa stiri si nu dupa experiente personale. Este intr-o comparatie idioata cu presa si jurnalistii de parca vreunul dintre noi vrea sa fie considerat jurnalist. Este subiectiva si de asta este atat de savuroasa. Este bagata in seama in sfarsit dupa lupte seculare. Este de rau ca este bagata in seama si pentru asta se arunca cuvinte ca piscotari. Este a voastra cititorilor in special si nu a bloggerilor. Este informativa dar si cateodata inutila. Este "vanduta" dar este si rebela. Este o gura de aer proaspat. Este un exercitiu de libertate. Este ranchinoasa. Este o miniatura a societatii in care traim. Si daca asta nu va place la ea atunci schimbati-o. Faceti ceva sa fie altfel. Sa fie cum vreti voi.

Viitor? Greu de spus. O sa fie un fel de zoo. Specimene diverse de care ai auzit dar rar le vezi in libertate. O sa te duci sa te uiti ca la animale pe cale de disparitie. Blogul evolueaza! Iar in modul in care se prezinta actual nu are nicio sansa sa supravietuiasca. Nu cum arata acum. Poate doar cativa sa se lupte cu morile de vant dar trendul pare sa fie spre creerea unor social networkisti sa le zic asa. Blogul ca instrument de promovare a propriei persoane va cadea pe pozitia secunda ... urmand sa fie inghitit de retelele sociale - pentru ca poate ne e prea lene sa dezvoltam subiecte compleze. Ne vom bucura la sub 400 de caractere si poze.

Chiar video. Video are potential enorm. Se muleaza mai bine pe nevoia de comunicare a societatii actuale. Cred ca sunt prea pesimist dar asta vad eu ca ne rezerva urmatorii 5 ani. Oamenii or sa vrea sa cunoasca aproape intim persoanele de la care isi iau informatii. Nu se vor mai multumii cu nickname-uri fara fata.

Oare gresesc?

Comentarii

  1. oricum oamenii (in speta eu) nu se multumeau cu un simplu nickname ci citeau si sectiunea about daca blogul se prezenta interesant iar bloggerul emitea vorbe intelepte. Eu nu sunt fana videoblogging-ului deorece nu toti suntem frumosi sau oratori innascuti. Zic sa ii lasam pe cei ca raywilliamjohnson sa o faca.

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa invatam sa vorbim liber in fata camerei in cativa ani :)

    RăspundețiȘtergere
  3. daca o sa fie ca la zoo ne trebuie si denumiri in latina?! :))
    (mi'a placut textul)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…