Treceți la conținutul principal

Blogosfera - prezent si viitor

Dupa aniversare Cristi m-a rugat sa scriu despre cum vad eu blogosfera in prezent si ce preziceri am despre viitor asa ca incerc sa acopar putin chestia asta in urmatoarele randuri.

Prezent .. hmmm blogosfera e inca una faramitata in bucatele. De ce? As putea sa arunc un "din cauza orgoliilor" dar ar fi prea usor si in mare parte fals. E faramitata pentru ca bloggerii inainte de toate sunt oameni ce sunt motivati de diferite lucruri. Daca pe mine ma motiveaza networking pe altii poate ii motiveaza banii sau just for fun-ul asa ca e greu sa zici cum e blogosfera azi/acum.


Este dinamica si jucausa. Este prea dura cateodata. Este prea ahtiata dupa stiri si nu dupa experiente personale. Este intr-o comparatie idioata cu presa si jurnalistii de parca vreunul dintre noi vrea sa fie considerat jurnalist. Este subiectiva si de asta este atat de savuroasa. Este bagata in seama in sfarsit dupa lupte seculare. Este de rau ca este bagata in seama si pentru asta se arunca cuvinte ca piscotari. Este a voastra cititorilor in special si nu a bloggerilor. Este informativa dar si cateodata inutila. Este "vanduta" dar este si rebela. Este o gura de aer proaspat. Este un exercitiu de libertate. Este ranchinoasa. Este o miniatura a societatii in care traim. Si daca asta nu va place la ea atunci schimbati-o. Faceti ceva sa fie altfel. Sa fie cum vreti voi.

Viitor? Greu de spus. O sa fie un fel de zoo. Specimene diverse de care ai auzit dar rar le vezi in libertate. O sa te duci sa te uiti ca la animale pe cale de disparitie. Blogul evolueaza! Iar in modul in care se prezinta actual nu are nicio sansa sa supravietuiasca. Nu cum arata acum. Poate doar cativa sa se lupte cu morile de vant dar trendul pare sa fie spre creerea unor social networkisti sa le zic asa. Blogul ca instrument de promovare a propriei persoane va cadea pe pozitia secunda ... urmand sa fie inghitit de retelele sociale - pentru ca poate ne e prea lene sa dezvoltam subiecte compleze. Ne vom bucura la sub 400 de caractere si poze.

Chiar video. Video are potential enorm. Se muleaza mai bine pe nevoia de comunicare a societatii actuale. Cred ca sunt prea pesimist dar asta vad eu ca ne rezerva urmatorii 5 ani. Oamenii or sa vrea sa cunoasca aproape intim persoanele de la care isi iau informatii. Nu se vor mai multumii cu nickname-uri fara fata.

Oare gresesc?

Comentarii

  1. oricum oamenii (in speta eu) nu se multumeau cu un simplu nickname ci citeau si sectiunea about daca blogul se prezenta interesant iar bloggerul emitea vorbe intelepte. Eu nu sunt fana videoblogging-ului deorece nu toti suntem frumosi sau oratori innascuti. Zic sa ii lasam pe cei ca raywilliamjohnson sa o faca.

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa invatam sa vorbim liber in fata camerei in cativa ani :)

    RăspundețiȘtergere
  3. daca o sa fie ca la zoo ne trebuie si denumiri in latina?! :))
    (mi'a placut textul)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…