Treceți la conținutul principal

#obiceiurisanatoase - varianta neconventionala

Joi am fost in club Vivid (undeva prin regie) sa ascult 2 Zece Band in cadrul campaniei #obiceiurisanatoase Activia. Drumul pana acolo a fost in sine o peripetie. Am avut un wtf moment atunci cand dupa ce am mers 400-500 de metri pe o potecuta croita prin zapada am ajuns la un ocean alb neatins de picioarele oamenilor. In fata in stanga si in dreapta nu erau urme de pasi.

Am ramas blocat vreo 30 de secunde. Cum adica o potecuta se opreste brusc si nimeni nu a incercat sa se lupte cu troienele albe? Toti cei ce au trecut inaintea mea s-au teleportat la nava mama? Cum? Ce? Am croit eu pana la urma un drum si pentru restul muritorilor. Dar ce legatura are asta cu party-ul? Pai mersul pe jos cred ca este un obicei sanatos.

Si acum sa zic despre alt obicei sanatos - vodka. Yeah. Cu doar 222 kcal per 100 ml vodka este o bautura divina pe care daca o consumi seaca a doua zi dimineata nu te trezesti obosit sau cu dureri de cap. Esti super fresh. Eu as considera asta un obicei sanatos de care ma bucur ocazional :)

Ah sa ma concentrez putin. Despre party trebuie sa scriu. Clubul a fost ... nu pe gustul meu daca e sa ma intrebi. E pe genul muzica electronica ce eu nu sunt un fin consumator. N-am inteles exact legatura dintre imaginile de pe pereti dar sa zicem ca este acceptabil daca ai compania care trebuie.

2 Zece Band au o solista draguta de 21 de ani (mi-a fost prezentata in categoria "nihasa! nu") care canta destul de bine. Baiatul ala ce o acompania mi se parea ca se chinuie prea mult si strica vocea ei dar all and all trupa suna bine.

Stati sa verific daca am bifat ce doream sa scriu: oceanul alb din care extraterestrii isi aleg victimele check, vodka seaca e buuuuuna check, decorul clubului check si despre solista... check. Perfect. Maine ma duc la o porceala balcanica asa ca sa aveti idee ce va asteapta pe blog miercuri candva :)

Comentarii

  1. Totusi, club Vivid e la 10 metri de Splaiul Independentei, ditamai bulevardul. Tu pe unde ai venit?

    RăspundețiȘtergere
  2. o peripetie cu un autobuz si mers pe jos dupa :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…