Treceți la conținutul principal

Cat de complicat e sa iti faci bere in casa?

Curios de raspunsul intrebarii de mai sus, m-am apucat de asta vara sa fac bere in casa. Momentan sunt la al 2-lea batch si nu mi se pare ca e un proces dificil. E destul de usor, iar cel mai complicat aspect fizic level0 tine doar de imbuteliat. Speli la sticle de ti se acreste.

Pentru a te apuca de facut bere in casa ai nevoie de echipament (220 lei), un kit de bere (75-150 lei) si multe sticle goale. Echipamentul (suna atat de profi) e doar un butoi in care lasi licoarea magica la fermentat. Vine impreuna cu tot felul de lucruri care sa iti faca viata mai usoara, dar in esenta e doar un butoi.

Kit-ul de bere contine drojdie si extract de malt de orz si hamei. Da, esti incepator si nu te apuci de macinat si amestecat orzul si hameiul. Pentru inceput e mai bine sa il cumperi (la nivelul asta sunt si eu).
Kit-ul de bere
Procesul in sine este foarte simplu - esti pregatit? - incalzesti in apa calda kit-ul de bere, topesti niste zahar candel in X litri de apa, amesteci tot si adauci apa cat doreste reteta. Atat. Lasi la fermentat vreo cateva zile/saptamani si apoi imbuteliezi. Asta e versiunea scurta. Fiecare kit de bere vine cu propriile cerinte.

De exemplu: kit-ul de mai sus a vrut sa stea 2+6 saptamani intr-un butoi si apoi 2 saptamani in sticle. Berea pe care am facut-o acum a fost rezonabila si s-a facut in o saptamana in butoi si doar 2 saptamani in sticla.

Chinul suprem vine cand faci multa bere. 40+ de litri. Nu pentru ca procedeul s-ar schimba cu cantitatea, ci pentru ca ai de spalat si dezinfectat sticle. Multe sticle.

Recent am facut 40-45 de litri de bere si am stat aproape 5 ore sa spal sticlele. O mica eternitate, dar merita. Nu vrei sa pui ceva ce fermenteaza intr-o sticla ce are microorganisme straine. Nu stiu care sunt efectele, dar ma gandesc ca nu are cum sa fie bine.

Asa arata 96 de sticle in compania carora iti vei petrece cateva ore din viata
Cum este berea? Buna, dar overall e calitativ mai slaba decat a calugarilor belgieni ce au retete definitivate in sute de ani. Un exemplu random, dar automat cu asta o vei compara. Cred ca ideea e sa nu renunti. Cu fiecare incercare vei sesiza o imbunatatire.

Financiar nu este fezabil sa te apuci sa iti faci bere acasa. Pretul unei sticle de bere facute in casa fluctueaza in intervalul 3.5 -4.4 lei. O bere de import nefiltrata o gasesti in supermarket-uri la aproape 6 lei - si nici joci loteria deprinderii procesului de a face bere. Totusi, e ceva facut de tine si pe asta nu poti sa pui un pret! (ba da, dar de dragul conversatiei ... sa zicem ca nu)

Ah - era sa uit. Noi (pentru ca nu fac bere singur) ne-am luat echipamentul de pe fabrica-de-bere.ro . Sunt ferm convins ca mai exista o gramada de site-uri care vand tot ce ai nevoie pentru a iti face bere in casa, dar persoana cu care brew-uiesc isi cumpara ingredientele de cativa ani de pe site-ul asta.

Daca ai o intrebare legata de berea facuta in casa, lasa un comentariu si o sa incerc sa iti raspund in limita cunostintelor mele. Pana atunci - AMR 75 de sticle!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …