Treceți la conținutul principal

Ma da cat de greu e sa despaduresti un varf si sa faci o partie?

Cred ca oricine care are o pasiune pentru sporturile de iarna si-a pus intrebarea din titlu. Munti avem, vai avem, zone despadurite avem - cat de greu poate sa fie sa tragi inca o partie? Sa avem si noi ceva ca in Austria Bulgaria. Mai multe partii = mai multi turisti = mai multi bani pentru toata lumea din zona (primarii, localnici, pensiuni, hoteluri, owneri de statiuni si alti mici ciubucari). E o matematica capitalista atat de usoara...

Ei bine, este al dracu de greu. Principala problema e ca mai toate hotarele de sate si comune sunt pana la versantul cel mai apropiat. Daca reusesti sa te intelegi cu primaria de pe versantul sudic, atunci o sa ai probleme cu primaria de pe versantul nordic. Stai ani de zile in asteptarea unor aprobari si a unor termene de concesiune pentru ca fie sunt interese financiare politice la mijloc sau pentru ca respectivul primar nu are o viziune de dezvoltare a zonei pentru urmatorii 10-20-30 de ani (ca saracul nu are o certitudine ca o sa mai fie ales pentru inca un mandat).

Fun Park Arena Platos
A doua problema vine de la statiunile din jur - pai crezi ca daca nu se pot pune cap la cap sa aiba aceeasi cartela pentru urcari, crezi ca vor ajute la un consens in ceea priveste dezvoltarea potentialului turistic al zonei? Desigur ca nu. Sunt multumiti cu osul pe care il rod de ani de zile pentru ca oricum lipsa alternativelor ii face cat de cat atractivi in ochii celor care vor sa se dea pe schiuri sau placa. In plus, iti mai pun si bete in roate prin blocarea tentativelor de expansiune sau te binecuvanteaza cu 8 vizite ale ANAF-ului in 4 luni de zile.

Apoi dupa ce reusesti sa incropesti o statiune micuta trebuie sa intri in hora hotelierilor si sa ii convingi ca preturile absurde practicate nu fac bine statiunii si implicit nici lor. Poveste veche de cand lumea: prefera sa moara de foame cu pensiunea libera decat sa faca o reducere de 20-30%. Daca alora de pe Valea Prahovei inca le iese calicenia asta, cei din statiunile mai mici au senzatia gresita ca oricum o sa le fie plina cabana chiar si cu pretul asta. Problema e cand de saturi sa te simti ca un veritabil bancomat  dispus sa plateasca sume exorbitante pe conditii modeste.

Arena Platos: 4 teleschiuri si un telescaun. 4 partii albastre. O zona separata (F) pentru incepatori
Nu cred ca am zis ceva nou, dar cumva pe scurt am prezentat situatia cu care partia de incepatori si familisti Arena Platos s-a confruntat si se mai confrunta in prezent. E pacat! pentru ca e un loc bun de invatat sa te dai si de petrecut cateva zile de snowboarding/schi sub soare. Chiar daca partiile sunt scurte (800-900 de m), macar urcarile sunt ieftine si nu stai la coada nici macar in weekend. Iar daca esti din Sibiu, oferta e si mai atractiva: 30 de km pana la partie si poti sa te dai dupa munca pana la 10 seara pe nocturna.

Dar despre Arena Platos tot o sa mai auziti pentru ca e o farama micuta de Austria in mijlocul tarii. Informatii despre statiune, facilitati si despre cum s-au intamplat lucrurile acum multi de ani de a luat nastere acest proiect gasiti in acest transcript al ceea ce mi(ne)-a zis campionul national Andy Fazekas (link catre document). Enjoy.

Pentru intrebari si nelamuriri - nu ezitati sa lasati un comentariu.

Comentarii

  1. Nu este greu sa despaduresti o zona de deal pentru partie doar bunavointa sa fie.
    Odata cu creerea partiei se fac si cabane unde se poate servi un ceai fierbinte, un vin fiert, o bucatarie care ofera retete cu sunt pe http://www.reteteculinare.com.ro si uite asa sa dezvolta turistic zona.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…