Treceți la conținutul principal

Ma da cat de greu e sa despaduresti un varf si sa faci o partie?

Cred ca oricine care are o pasiune pentru sporturile de iarna si-a pus intrebarea din titlu. Munti avem, vai avem, zone despadurite avem - cat de greu poate sa fie sa tragi inca o partie? Sa avem si noi ceva ca in Austria Bulgaria. Mai multe partii = mai multi turisti = mai multi bani pentru toata lumea din zona (primarii, localnici, pensiuni, hoteluri, owneri de statiuni si alti mici ciubucari). E o matematica capitalista atat de usoara...

Ei bine, este al dracu de greu. Principala problema e ca mai toate hotarele de sate si comune sunt pana la versantul cel mai apropiat. Daca reusesti sa te intelegi cu primaria de pe versantul sudic, atunci o sa ai probleme cu primaria de pe versantul nordic. Stai ani de zile in asteptarea unor aprobari si a unor termene de concesiune pentru ca fie sunt interese financiare politice la mijloc sau pentru ca respectivul primar nu are o viziune de dezvoltare a zonei pentru urmatorii 10-20-30 de ani (ca saracul nu are o certitudine ca o sa mai fie ales pentru inca un mandat).

Fun Park Arena Platos
A doua problema vine de la statiunile din jur - pai crezi ca daca nu se pot pune cap la cap sa aiba aceeasi cartela pentru urcari, crezi ca vor ajute la un consens in ceea priveste dezvoltarea potentialului turistic al zonei? Desigur ca nu. Sunt multumiti cu osul pe care il rod de ani de zile pentru ca oricum lipsa alternativelor ii face cat de cat atractivi in ochii celor care vor sa se dea pe schiuri sau placa. In plus, iti mai pun si bete in roate prin blocarea tentativelor de expansiune sau te binecuvanteaza cu 8 vizite ale ANAF-ului in 4 luni de zile.

Apoi dupa ce reusesti sa incropesti o statiune micuta trebuie sa intri in hora hotelierilor si sa ii convingi ca preturile absurde practicate nu fac bine statiunii si implicit nici lor. Poveste veche de cand lumea: prefera sa moara de foame cu pensiunea libera decat sa faca o reducere de 20-30%. Daca alora de pe Valea Prahovei inca le iese calicenia asta, cei din statiunile mai mici au senzatia gresita ca oricum o sa le fie plina cabana chiar si cu pretul asta. Problema e cand de saturi sa te simti ca un veritabil bancomat  dispus sa plateasca sume exorbitante pe conditii modeste.

Arena Platos: 4 teleschiuri si un telescaun. 4 partii albastre. O zona separata (F) pentru incepatori
Nu cred ca am zis ceva nou, dar cumva pe scurt am prezentat situatia cu care partia de incepatori si familisti Arena Platos s-a confruntat si se mai confrunta in prezent. E pacat! pentru ca e un loc bun de invatat sa te dai si de petrecut cateva zile de snowboarding/schi sub soare. Chiar daca partiile sunt scurte (800-900 de m), macar urcarile sunt ieftine si nu stai la coada nici macar in weekend. Iar daca esti din Sibiu, oferta e si mai atractiva: 30 de km pana la partie si poti sa te dai dupa munca pana la 10 seara pe nocturna.

Dar despre Arena Platos tot o sa mai auziti pentru ca e o farama micuta de Austria in mijlocul tarii. Informatii despre statiune, facilitati si despre cum s-au intamplat lucrurile acum multi de ani de a luat nastere acest proiect gasiti in acest transcript al ceea ce mi(ne)-a zis campionul national Andy Fazekas (link catre document). Enjoy.

Pentru intrebari si nelamuriri - nu ezitati sa lasati un comentariu.

Comentarii

  1. Nu este greu sa despaduresti o zona de deal pentru partie doar bunavointa sa fie.
    Odata cu creerea partiei se fac si cabane unde se poate servi un ceai fierbinte, un vin fiert, o bucatarie care ofera retete cu sunt pe http://www.reteteculinare.com.ro si uite asa sa dezvolta turistic zona.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…