Treceți la conținutul principal

Ma da cat de greu e sa despaduresti un varf si sa faci o partie?

Cred ca oricine care are o pasiune pentru sporturile de iarna si-a pus intrebarea din titlu. Munti avem, vai avem, zone despadurite avem - cat de greu poate sa fie sa tragi inca o partie? Sa avem si noi ceva ca in Austria Bulgaria. Mai multe partii = mai multi turisti = mai multi bani pentru toata lumea din zona (primarii, localnici, pensiuni, hoteluri, owneri de statiuni si alti mici ciubucari). E o matematica capitalista atat de usoara...

Ei bine, este al dracu de greu. Principala problema e ca mai toate hotarele de sate si comune sunt pana la versantul cel mai apropiat. Daca reusesti sa te intelegi cu primaria de pe versantul sudic, atunci o sa ai probleme cu primaria de pe versantul nordic. Stai ani de zile in asteptarea unor aprobari si a unor termene de concesiune pentru ca fie sunt interese financiare politice la mijloc sau pentru ca respectivul primar nu are o viziune de dezvoltare a zonei pentru urmatorii 10-20-30 de ani (ca saracul nu are o certitudine ca o sa mai fie ales pentru inca un mandat).

Fun Park Arena Platos
A doua problema vine de la statiunile din jur - pai crezi ca daca nu se pot pune cap la cap sa aiba aceeasi cartela pentru urcari, crezi ca vor ajute la un consens in ceea priveste dezvoltarea potentialului turistic al zonei? Desigur ca nu. Sunt multumiti cu osul pe care il rod de ani de zile pentru ca oricum lipsa alternativelor ii face cat de cat atractivi in ochii celor care vor sa se dea pe schiuri sau placa. In plus, iti mai pun si bete in roate prin blocarea tentativelor de expansiune sau te binecuvanteaza cu 8 vizite ale ANAF-ului in 4 luni de zile.

Apoi dupa ce reusesti sa incropesti o statiune micuta trebuie sa intri in hora hotelierilor si sa ii convingi ca preturile absurde practicate nu fac bine statiunii si implicit nici lor. Poveste veche de cand lumea: prefera sa moara de foame cu pensiunea libera decat sa faca o reducere de 20-30%. Daca alora de pe Valea Prahovei inca le iese calicenia asta, cei din statiunile mai mici au senzatia gresita ca oricum o sa le fie plina cabana chiar si cu pretul asta. Problema e cand de saturi sa te simti ca un veritabil bancomat  dispus sa plateasca sume exorbitante pe conditii modeste.

Arena Platos: 4 teleschiuri si un telescaun. 4 partii albastre. O zona separata (F) pentru incepatori
Nu cred ca am zis ceva nou, dar cumva pe scurt am prezentat situatia cu care partia de incepatori si familisti Arena Platos s-a confruntat si se mai confrunta in prezent. E pacat! pentru ca e un loc bun de invatat sa te dai si de petrecut cateva zile de snowboarding/schi sub soare. Chiar daca partiile sunt scurte (800-900 de m), macar urcarile sunt ieftine si nu stai la coada nici macar in weekend. Iar daca esti din Sibiu, oferta e si mai atractiva: 30 de km pana la partie si poti sa te dai dupa munca pana la 10 seara pe nocturna.

Dar despre Arena Platos tot o sa mai auziti pentru ca e o farama micuta de Austria in mijlocul tarii. Informatii despre statiune, facilitati si despre cum s-au intamplat lucrurile acum multi de ani de a luat nastere acest proiect gasiti in acest transcript al ceea ce mi(ne)-a zis campionul national Andy Fazekas (link catre document). Enjoy.

Pentru intrebari si nelamuriri - nu ezitati sa lasati un comentariu.

Comentarii

  1. Nu este greu sa despaduresti o zona de deal pentru partie doar bunavointa sa fie.
    Odata cu creerea partiei se fac si cabane unde se poate servi un ceai fierbinte, un vin fiert, o bucatarie care ofera retete cu sunt pe http://www.reteteculinare.com.ro si uite asa sa dezvolta turistic zona.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …