Treceți la conținutul principal

O nouă perspectivă: câte cărți puteai termina anul ăsta?

În metrou sunt două tipuri de oameni, cei cu un telefon in față și ăia cu un kindle. A doua categorie este semnificativ mai puțin reprezentantă, dar nu ei sunt esența acestei însemnări. Este vorba de prima categorie: whatsappiști, facebook-scrolleri, expunere readerii sau pro candy crush gamers ; categorie care, conform unor știri, nu are timp să citească.

Băi, timp este. Voința cam lipsește. Aici o să mă laud puțin: de când am început să merg cu metroul (aprilie 2015), am citit nouă cărți. Asta înseamna cam 3500 de pagini citite doar în drum spre și de la muncă. Un timp practic mort care trebuia altfel să îl dedic telefonului. 

Primele 7 cărți au fost pe kindle, asta înseamna că puteam să citesc doar în metrou, dar ultimele două au fost cărți audio care mi-au dublat spre triplat timpul de citit pentru că așa am putut să acopăr și drumurile până la metrou.



Să demonstrez! Un audio book a avut 370 de pagini și mi-a fost citită timp de 11 ore, alta 400 de pagini în 13 ore - așa ca grosso modo aș putea spune ca 30 de pagini de audio book sunt cuprinse într-o ora. Adică o pagină la 2 minute.

1 aprilie - 1 decembrie înseamna 245 de zile, 175 de zile de mers la birou. Dus - întors fac cam 1:20 ore, 80 de minute pe drum. Asta înseamnă (175 zile x 80 minute)* 0.5 pagini pe minut = 7000 de pagini. Ok, am exagerat când am zis că puteam să îmi triplez numărul de pagini, e vorba doar de dublat. 

Să revin la întrebarea din titlu: câte cărți puteai termina anul ăsta? Dă să calculez! Sunt în jur de 230 de zile lucrătoare (253 - 21 de concediu) și faci cam o oră jumătate până și de la birou, de aici rezulta 10 350 de pagini pierdute în fața telefonului mobil. Cam 20 de cărți de ~500 de pagini. 

Mult, nu? Bine că nu mai avem timp să citim...

Dacă am făcut pe careva curios, audio books la discreție se găsesc pe audible.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…