Treceți la conținutul principal

20 de ani de Ubisoft Bucuresti

Ieri s-au implinit 20 de ani de cand 6 oameni au deschis primul studiou Ubisoft din afara Frantei. Cel din Bucuresti a inceput intr-un apartament (varianta locala a garajului Silicon Valley) iar azi numara peste 800 de angajati. Multi prieteni au lucrat la ei in acesti 20 de ani. Unii inca lucreaza. Am o relatie mai speciala cu Ubisoft tocmai din acest motiv.

atmosfera chill de gameri 
Totusi, nu pot spune ca m-am jucat atat de multe jocuri facut de ei. Nu sunt fan Assassin's Creed, Silent Hunter, Ghost Recon, Prince of Persia sau Far Cry. Nu sunt genul meu de jocuri, desi sunt titlurile lor cele mai populare. Eu sunt putin mai old school asa. Settelers, Warlords Battlecry, Rayman (raving rabbids), Capitalism 2, World in Conflict sau Morrowind - acestea sunt jocurile ce ma poarta pe raul amintirilor. 

Azi Ubisoft este producatorul unor titluri interesante pe Kinect. Cel putin din perspectiva mea. Am deja  Your Shape: Fitness Evolved 2012 si urmeaza cat de curand sa incerc si Raving Rabbids (whatever name has) si Just Dance. Soon

Trecand peste preferintele mele in materie de jocuri .... Ubisoft Bucuresti este cel mai mare player de pe piata de jocuri locala. Un avanpost ce te face sa speri...

La Multi Ani guys. 

Comentarii

  1. Am si eu niste cunostinte care acum cativa ani lucrau la Ubisoft/Gameloft (nu mai stiu exact care, dar stiu ca e cam aceasi companie) si care au fost concediati in masa pe principiu ca ajunsesera sa aibe salarii foarte mari, evident datorita vechimii si experientei. Deci filiala locala e cam naspa, sau cu idea asta am ramas eu.

    Referitor la jocuri, Assassin's Creed e una dintre seriile mele favorite.
    Pentru Kinect am incercat majoritatea jocurilor oferite de ei, singurul care m-a facut sa il cumpar si pe care il mai joc din cand in cand e MotionSports Adrenaline. Ala cu iepurii e cam pentru copii mici iar la capitolul dans, Dance Central regele.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Review de bere: Becker Brau American Pale Ale

În anii 90 dacă vorbeai de berărie germană, toată lumea presupunea că te referi la Becker Brau-ul de pe Calea Rahovei: muzică bavareză live, covrigi cât capul meu de copil, ciolane peste ciolane și evident metri și metri de bere. O berărie în toată firea.

Timpul a fost în schimb nemilos cu ea și după ce s-a mutat într-o casă nouă n-am mai auzit nimic de bine, iar de vreo 5-6 ani și vorbele alea de rău s-au oprit. Poate de asta am pus mâna cu încredere pe berea asta când am văzut-o la raft, fix pentru nostalgia serilor la terasa de pe lângă Piața de Flori.

Nici măcar nu știu dacă e vreo legătură directă între ele, dar asta nu mă va opri să zic vreo două trei lucruri despre berea cu cea mai urâtă etichetă din lume. Pe bune. Înțeleg craft, înțeleg producție limitată și probabil netehnologizată, dar eticheta e super hidoasă și nu cred că prinde la targetul hipstăresc căruia îi este adresată.

Totuși, să purcedem!

Nume: Becker Brau American Pale Ale
Stil: American Pale Ale
Alcool: 5%
Origine: …