Treceți la conținutul principal

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog! e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva vreme prin stomac.

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi


Un mix de ingrediente și o execuție atât de pe lângă n-am mai gustat de mult. Cea cu bacon era tare și în proporție de 99.99% pâine, iar cea cu spanac și brânză de bivoliță părea că a abandonat acum mult timp biserica bunului gust. Orice patiserie din orice stație RATB are plăcinte net superioare față de asta ce poartă semnătura lui Scărlătescu.

Și revin la problema pe care am punctat-o la început. Ți-ai pus numele pe ceva și reputația ta atârnă de cât de mult chef au niște oameni pe care nu îi cunoști să își facă treaba bine. Poate nu e Scărlătescu cine știe ce expert pe zona de bucătărie fină, dar pe zona asta de tradițional românesc eu cred că știe vreo 2-3 lucruri.

La cât de pofticios pare la televizor, îmi e greu să cred că n-a băgat câteva zeci spre suta de tipuri de plăcinte făcute tradițional de niște bătrânici. Automat cred că în momentul ăla capeți o idee despre ce înseamnă o plăcintă bună și n-ai cum să pui pe hârtie o rețetă ca pie-cintele alea două pe care am încercat să le mănânc ieri. Ori le faci intenționat atât de proaste, ori cineva a greșit pe undeva.

În ambele cazuri, cel puțin până la proba contrarie, sugerez ca răspunsul să fie nu la întrebarea Vrei o pie-cintă de la Scărlătescu? Mai bine mergi și iei un covridog de la vecinul Luca că e mai ieftin și mai bun.

Comentarii

Postări Populare

În 28 de zile va dispărea o parte din istoria online-ului românesc

E vorba de forumul ComputerGames.ro care zice stop joc după 21 de ani de activate. Acum 3 zile anunțau că închid doar site-ul, dar acum câteva minute au zis că și forumul este în ultima lună de viață. Păcat.

De fapt nu e vorba de păcat. Nu pot să zic asta în condițiile în care n-am mai intrat pe forum de 7-8 ani să postez sau să citesc ceva care să nu fie în zona de publicitate. E vorba de nostalgie pentru al 2010-lea user de pe forum este al meu și acum la sfârșit de an își sărbătorea majoratul. 
Dar asta e. Se mai închid și site-uri pe care le arhivai în perioada dial-up-ului pentru a le citi a doua zi în liniște. Sau site-uri care au dat prima generație de bloggeri cu mulți ani înainte ca acestea să existe efectiv. Sau site-uri unde ai cunoscut o grămadă de oameni pe care nici nu ai idee exact cum îi cheamă, dar pe care i-ai avut aproape în toți acești ani. 
Dar deja o dau în melodramatice inutile fără să ating adevărata drama cu închiderea CG-ului: după 16 ani de căutări și tot n…

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.



Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zon…