Treceți la conținutul principal

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Crăciun cu Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele săptămâni Continuarea e deja live.  Primește puncte bonus pentru că e filmat în România. Nota finală: 5/5 borcane de Nutella.

The Holiday Calendar - Practic cu ăsta am început maratonul de siropoase. Mă tot bâzâia la cap Netflix de câteva zile și am zis să îi dau o șansă. Am rezistat 69 de minute din cele 95 de tortură și nu l-aș recomanda nici măcar ironic de vizionat. Parcă nu își știe locul și încearcă să fie mai mult decât un film random de Crăciun pe care îl vezi pentru că n-ai nimic mai bun de făcut. Nici măcar nu merită un borcan gol de Nutella în care să plângi pe toată durata lui.

Christmas Wedding Planner - Clasicul ea organizează o nuntă pentru verișoara ei când se îndrăgostește iremediabil de fostul ei. Un film care punctează excelent pe egocentrismul personajului principal și care are niște premize atât de idioate că ar putea să devină un clasic al genului ăsta de filme. Este memorabil din toate punctele de vedere și din cauza asta primește 4 din 5 borcane de Nutella din partea mea.

The Princess Switch - E fix ce te-ai aștepta din numele filmului. Prințesa vrea să trăiască o viață normală, cofetara vrea să fie o prințesă. Nu trebuie să ai o facultate de film să mulgi subiectul ăsta pentru aproape o oră jumătate și să îți iasă ceva decent. 3/5 borcane.

Christmas With A View - E cel mai edgy dintre toate văzut și cumva încearcă să ofere un twist mai modern poveștilor astea de dragoste de Crăciun. Ce înseamnă asta? Că ea este un personaj o țâră mai puternic care cu siguranță nu are nevoie de el, dar e bine oricum când îl găsește. 3.5/5

The Spirit of Christmas - Ha! Ha! ha! Filmul este atât de prost încât sper că cei care au scris scenariul trăiesc cu o permanență rușine în suflet. Povestea e cam așa: ea e avocat și trebuie să vândă un han care este bântuit de fantoma lui care nu poate să treacă "dincolo" pentru că el a murit acum vreo sută de ani când se întorcea la logodnica însărcinată. De văzut cu alcool în abundență. 2/5

Ce am învățat din toate experiența asta?

Păi, filmele în care ea apare singură pe poster sunt de evitat. Sunt făcute pentru domnișoare singure și din cauza asta câteodată se iau prea mult în serios. Au mesaje, au povești cusute cu vise și lacrimi, ies din zona asta de film ușor de râs și băut un pahar de vin.

Cele mai siropoase sunt cele în care amândoi sunt pe poster. Sunt ușoare ca o briză de primăvara și e cam ce vrei să vezi în cuplu pentru că reușesc să fie pe alocuri amuzante - intenționat - pentru că neintenționat oricum sunt extrem de amuzante.

Știu că sunt câteva care mi-au scăpat, dar mai am aproape o lună până la Crăciun. N-are rost să ne grăbim.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…