Treceți la conținutul principal

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Crăciun cu Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele săptămâni Continuarea e deja live.  Primește puncte bonus pentru că e filmat în România. Nota finală: 5/5 borcane de Nutella.

The Holiday Calendar - Practic cu ăsta am început maratonul de siropoase. Mă tot bâzâia la cap Netflix de câteva zile și am zis să îi dau o șansă. Am rezistat 69 de minute din cele 95 de tortură și nu l-aș recomanda nici măcar ironic de vizionat. Parcă nu își știe locul și încearcă să fie mai mult decât un film random de Crăciun pe care îl vezi pentru că n-ai nimic mai bun de făcut. Nici măcar nu merită un borcan gol de Nutella în care să plângi pe toată durata lui.

Christmas Wedding Planner - Clasicul ea organizează o nuntă pentru verișoara ei când se îndrăgostește iremediabil de fostul ei. Un film care punctează excelent pe egocentrismul personajului principal și care are niște premize atât de idioate că ar putea să devină un clasic al genului ăsta de filme. Este memorabil din toate punctele de vedere și din cauza asta primește 4 din 5 borcane de Nutella din partea mea.

The Princess Switch - E fix ce te-ai aștepta din numele filmului. Prințesa vrea să trăiască o viață normală, cofetara vrea să fie o prințesă. Nu trebuie să ai o facultate de film să mulgi subiectul ăsta pentru aproape o oră jumătate și să îți iasă ceva decent. 3/5 borcane.

Christmas With A View - E cel mai edgy dintre toate văzut și cumva încearcă să ofere un twist mai modern poveștilor astea de dragoste de Crăciun. Ce înseamnă asta? Că ea este un personaj o țâră mai puternic care cu siguranță nu are nevoie de el, dar e bine oricum când îl găsește. 3.5/5

The Spirit of Christmas - Ha! Ha! ha! Filmul este atât de prost încât sper că cei care au scris scenariul trăiesc cu o permanență rușine în suflet. Povestea e cam așa: ea e avocat și trebuie să vândă un han care este bântuit de fantoma lui care nu poate să treacă "dincolo" pentru că el a murit acum vreo sută de ani când se întorcea la logodnica însărcinată. De văzut cu alcool în abundență. 2/5

Ce am învățat din toate experiența asta?

Păi, filmele în care ea apare singură pe poster sunt de evitat. Sunt făcute pentru domnișoare singure și din cauza asta câteodată se iau prea mult în serios. Au mesaje, au povești cusute cu vise și lacrimi, ies din zona asta de film ușor de râs și băut un pahar de vin.

Cele mai siropoase sunt cele în care amândoi sunt pe poster. Sunt ușoare ca o briză de primăvara și e cam ce vrei să vezi în cuplu pentru că reușesc să fie pe alocuri amuzante - intenționat - pentru că neintenționat oricum sunt extrem de amuzante.

Știu că sunt câteva care mi-au scăpat, dar mai am aproape o lună până la Crăciun. N-are rost să ne grăbim.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…