Treceți la conținutul principal

Part 2 :(

S`a intamplat vreodata ( ce inceput cretin … normal ca s`a intamplat ) sa va fie dor de ceva .. ceva ce ati avut … acum o secunda , o ora , o zi , o luna , un an , zeci de ani ? La asta ma gandeam azi … la ce am avut si am pierdut … si am pierdut multe … dar cate regret din astea ? Multe ? Toate ? Nimic ? Impulsiv ca orice varsator as vrea sa spun nimic dar nu e adevarat … Aah dulcele adevar ridicat de mine asa de sus pe scara de valori ( nu sunt multumit de cuvantul valori … dar la ce greutate am in a scrie aceste simple randuri … o sa`mi mentin prima idee venita in minte ) ma tradeaza iar ... de data asta mai dureros .. trebuie sa recunosc ca desi am incercat sa`mi traiesc viata fara regrete am acumulat o mica colectie destul de frumusica. Dar totusi sa revenim la dor de … mare? munte ? placa ? 1 mai ? prieteni ? bere ? tigare ? narghilea ? bicla? Hmmm atat de multe … nici nu stii ce sa alegi … cum poti sa`l clasezi pe unul mai important ca celalalt ? in esenta … de lucrul/fiinta care a starnit dorul asta … nu e o chestie viata .. n`ai avea cum sa`ti fie dor de aer sau mancare . Poate de un anumit tip de aer sau de mancare. Dar cu toate acestea de anumite lucruri iti este dor mai mult decat altele … si paradoxal sunt lucrurile care nu te`ar face fericit …. si atunci de ce iti este dor ? haaa poate sunt masochist … poate asa ar trebuii poate nu ti`ai dat seama cand trebuie de asta … dar … DAR prin simplul fapt ca iti este dor inseamna ca ai pierdut definitiv si irevocabil lucrul acela . Asa ca senzatia asta de dor e hranita doar de amintiri … aceste tumori ale creierului care starnesc batai ale inimii mai puternice … zambete … plansete … si mai ales senzatia de dor. Amintirile ar trebui urate si izgonite din orice creier . O masura cam drastica … ce facem dupa ? un fel de “Mememento” – dar si acolo erau prezente amintirole pe termen lung. Ce facem ? traim intr`o fericire – cretino – preistorica in care am gasi adevarata fericire . Atat timp cat stai intors cu ochii spre trecut reprezentat aici de amintiri … nu poti sa mergi inainte .. spre viitor reprezentat de bucurie / fericire / happy fucking things . Si ce e de facut? sa uiti de dor ? de amintiri ? de lucrul de care ti`a fost dor ? sa rupi contactul cu acel lucru ? sa nu te mai gandesti la el ? Eu as zice ca raspunsul la intrebarile astea e DA .. de ce nu ? dar parca e cam drastica masura pare`mi`se mie .. dar necesara … cateodata trebuie sa pui piciorul in prag si sa tipi tare si mare : Nu mai vreau amintiri .. vreau sa uit de trenuletul meu de la gradinita ! – ala cu baterii care mi`a fost furat din dulap … si eu saracul care dorea doar sa il iau la gradinita sa il arat la prieteni … tot timpul am fost un inadaptat al lumii acesteia … prea credul … prea naiv … prea bun

the end … of part 2

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…