Treceți la conținutul principal

Part 2 :(

S`a intamplat vreodata ( ce inceput cretin … normal ca s`a intamplat ) sa va fie dor de ceva .. ceva ce ati avut … acum o secunda , o ora , o zi , o luna , un an , zeci de ani ? La asta ma gandeam azi … la ce am avut si am pierdut … si am pierdut multe … dar cate regret din astea ? Multe ? Toate ? Nimic ? Impulsiv ca orice varsator as vrea sa spun nimic dar nu e adevarat … Aah dulcele adevar ridicat de mine asa de sus pe scara de valori ( nu sunt multumit de cuvantul valori … dar la ce greutate am in a scrie aceste simple randuri … o sa`mi mentin prima idee venita in minte ) ma tradeaza iar ... de data asta mai dureros .. trebuie sa recunosc ca desi am incercat sa`mi traiesc viata fara regrete am acumulat o mica colectie destul de frumusica. Dar totusi sa revenim la dor de … mare? munte ? placa ? 1 mai ? prieteni ? bere ? tigare ? narghilea ? bicla? Hmmm atat de multe … nici nu stii ce sa alegi … cum poti sa`l clasezi pe unul mai important ca celalalt ? in esenta … de lucrul/fiinta care a starnit dorul asta … nu e o chestie viata .. n`ai avea cum sa`ti fie dor de aer sau mancare . Poate de un anumit tip de aer sau de mancare. Dar cu toate acestea de anumite lucruri iti este dor mai mult decat altele … si paradoxal sunt lucrurile care nu te`ar face fericit …. si atunci de ce iti este dor ? haaa poate sunt masochist … poate asa ar trebuii poate nu ti`ai dat seama cand trebuie de asta … dar … DAR prin simplul fapt ca iti este dor inseamna ca ai pierdut definitiv si irevocabil lucrul acela . Asa ca senzatia asta de dor e hranita doar de amintiri … aceste tumori ale creierului care starnesc batai ale inimii mai puternice … zambete … plansete … si mai ales senzatia de dor. Amintirile ar trebui urate si izgonite din orice creier . O masura cam drastica … ce facem dupa ? un fel de “Mememento” – dar si acolo erau prezente amintirole pe termen lung. Ce facem ? traim intr`o fericire – cretino – preistorica in care am gasi adevarata fericire . Atat timp cat stai intors cu ochii spre trecut reprezentat aici de amintiri … nu poti sa mergi inainte .. spre viitor reprezentat de bucurie / fericire / happy fucking things . Si ce e de facut? sa uiti de dor ? de amintiri ? de lucrul de care ti`a fost dor ? sa rupi contactul cu acel lucru ? sa nu te mai gandesti la el ? Eu as zice ca raspunsul la intrebarile astea e DA .. de ce nu ? dar parca e cam drastica masura pare`mi`se mie .. dar necesara … cateodata trebuie sa pui piciorul in prag si sa tipi tare si mare : Nu mai vreau amintiri .. vreau sa uit de trenuletul meu de la gradinita ! – ala cu baterii care mi`a fost furat din dulap … si eu saracul care dorea doar sa il iau la gradinita sa il arat la prieteni … tot timpul am fost un inadaptat al lumii acesteia … prea credul … prea naiv … prea bun

the end … of part 2

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…