Treceți la conținutul principal

Stop pe rosu!

Bai astia cu bloguri ... ma enervati .. sunteti multi ... si nu mai are omul subiect ca repede il vede pe alt blog . Tot am vrut sa scriu de south park si ultimul episod cu wordl of warcraft ( genial episod S10E08 ) dar am uitat ... m`am luat cu altele si am uitat ca sunt si eu om ... si deja vad ca e subiectul acoperit pe vreo 2-3 bloguri. Cam asa sta treaba si cu alte "mondenitati" din astea de care eventual intr`un sfarsit m`am izbit si eu ... phaaaaa ... sunt deja OLD si fumate. Si mai e problema ca ideea din spatele lor e cam similara cu a mea ... asa ca orice adaugare ar fi de prisos.

Oh well ... maine o sa scriu despre cat de bune sunt alea de la bamby ... pun pariu ca subiectul asta e inca virgin in blogosfera.. *buhaaha*

Comentarii

  1. Ca blogger, ma gandeam ca deja te-ai obisnuit cu asemenea lucruri...

    RăspundețiȘtergere
  2. treaba la mine e ca ma gandesc la un subiect si il abandonez zicand ca nu merita si apoi il vad pe alte bloguri.de asta ce mai zici?

    RăspundețiȘtergere
  3. treaba e ca suntem multi prea mult. si mai multi care copiaza unul de la altul.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai mai vine omu'... dar mai si pleaca... :))

    RăspundețiȘtergere
  5. asta nu inseamna ca si noi citim toate blogurile...filtram, filtram
    ps: in concluzie poti sa spui ce vrei, nu e un concurs pt exclusivitate aici

    RăspundețiȘtergere
  6. si eu am scris despre south park. :-"

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu zic ca merita sa scrii despre ceva doar daca ai ceva mai mult de zis decat "s-a intamplat intamplarea X". Daca ce zici e interesant, o sa fii citit si comentat chiar daca nu esti primul cu stirea (lucru care mi se pare oricum aproape imposibil, daca nu esti foarte aproape de sursa).

    bycatalin: daca altii te copiaza, e motiv de sarbatoare. "Immitation is the sincerest form of flattery" and all that.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…