Treceți la conținutul principal

Do cocalarii have more fun?

Weekendul acesta am mai dat o fuga pe la munte in speranta ca durerea din corp de astazi ar fi fost facuta de dat cu placa si nu de un mini fight club facut in camera cu prietenii. Zapada nu prea a fost ... si pe unde a fost nu a fost cazul sa ajungem. Sa o luam punctual. In poiana de vineri mai mult inotai decat sa te dai cu placa ... asa mi`au zis niste prieteni.

Sinaia a dat o teapa cum ca drumul pana la 1400 era inchis din cauza unei surpari ... asa ca trebuia sa urci sinaia - 1400, 1400 - 2000 si apoi puteai sa te dai pe valea dorului .... asta intamplandu`se sambata. Toata jucaria asta de ducea la o suma pe care nu eram dispus sa o dau. De ce am zis teapa? Pentru ca drumul pana la 1400 era practicabil cu masina ... marturie a unui prieten care s`a dus sa ia pe altii prinsi la 1400. Prinsi? Pur si simplu captivi la coada imensa de la telecabina. Eh asta este.

Am ales sa mergem in Predeal si sa o ardem cocalarish style. Am inchiriat niste sanii si ne`am rupt in figuri pe la Clabucet sosire. Zapada era oke ... buna de dat cu placa daca functiona ceva ce sa te duca sus. Asa ca am profitat de ocazie sa o ardem cocalaris

Surpinzator ... e foarte tare sa iti dizloci organe interne pe sanie. Aia mai hardcore dintre cocalari (intre timp ne integrasem perfect in rasa aceasta aparte: am venit semi ametit pe partie si cu o sticla de jim beam bagata in buzunarul de la geaca) au ales varianta clasica cu ceolofanul ... semn ca e foame mare daca nu poti sa dai 10 lei sa inchiriezi o sanie.

Am facut trenuletul ... am facut si mega trenuletul (7-8 sanii x 2 oameni = multi) si am inventat si sledge boarding ... un sport cu ceva potential in a te rani serios. Dar sa explic totusi. Stai cu picioarele pe sanie si incerci sa te dai ca pe snowboard. In functie de ce sanie ai poti sa iti fixezi picioarele intr`o parte si apoi sa iti expui posteriorul in vazul partiei. Asta este varianta hard core care probabil ca iti va rupe si picioarele.

In schimb cazaturile de trenulet si senzatiile sunt misto de tot. Mai amuzanti erau inconstientii care se dezintegrau efecti cand luam dabuletul de la clabucet din fata. "Profesorii" in schimb dadeau clasa cu drifturile controlate care te lasau nitel cu un zambet plin de aprobare.

Pisicutele in schimb erau cele mai amuzante parerea mea. Fie ca aveau fundul pe ciolofan sau pe plastic ... tindeau sa te faca sa razi in hohote. Tehnica pisi pe sanie e una de mare angajament ... pantalno stramti si eventual ceva cizme cu toc mic ... si o sanie in viteza ... ajunge aproape de damb si in loc sa se tina de sanie .. sa sara cu ea sau orice alte tehnica .... alegea varianta cu ridicatul mainilor deasupra capului sau tehnica mim .. de a impinge geamul imaginar din fata ta. Ornezi asta cu o tipatura ascutita si ai definitivat tehnica.

Cu alte cuvinte ... chiar se distreaza in mica lor inconstienta dar asta nu ma face sa ii dispretuiesc mai putin si sa le arunc priviri rautacioase cand ii depasesc pe snowboard.

Comentarii

  1. prefer genul asta de "relaxare/distractie" decat sa imi putrezeasca fundul prin casa in fata calcului... no really

    RăspundețiȘtergere
  2. ce legatura are varza cu capra? si eu sincer prefer sa violez decat sa ma masturbez ... asta nu valideaza ca o alternativa viabila prima varianta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …