Treceți la conținutul principal

Do cocalarii have more fun?

Weekendul acesta am mai dat o fuga pe la munte in speranta ca durerea din corp de astazi ar fi fost facuta de dat cu placa si nu de un mini fight club facut in camera cu prietenii. Zapada nu prea a fost ... si pe unde a fost nu a fost cazul sa ajungem. Sa o luam punctual. In poiana de vineri mai mult inotai decat sa te dai cu placa ... asa mi`au zis niste prieteni.

Sinaia a dat o teapa cum ca drumul pana la 1400 era inchis din cauza unei surpari ... asa ca trebuia sa urci sinaia - 1400, 1400 - 2000 si apoi puteai sa te dai pe valea dorului .... asta intamplandu`se sambata. Toata jucaria asta de ducea la o suma pe care nu eram dispus sa o dau. De ce am zis teapa? Pentru ca drumul pana la 1400 era practicabil cu masina ... marturie a unui prieten care s`a dus sa ia pe altii prinsi la 1400. Prinsi? Pur si simplu captivi la coada imensa de la telecabina. Eh asta este.

Am ales sa mergem in Predeal si sa o ardem cocalarish style. Am inchiriat niste sanii si ne`am rupt in figuri pe la Clabucet sosire. Zapada era oke ... buna de dat cu placa daca functiona ceva ce sa te duca sus. Asa ca am profitat de ocazie sa o ardem cocalaris

Surpinzator ... e foarte tare sa iti dizloci organe interne pe sanie. Aia mai hardcore dintre cocalari (intre timp ne integrasem perfect in rasa aceasta aparte: am venit semi ametit pe partie si cu o sticla de jim beam bagata in buzunarul de la geaca) au ales varianta clasica cu ceolofanul ... semn ca e foame mare daca nu poti sa dai 10 lei sa inchiriezi o sanie.

Am facut trenuletul ... am facut si mega trenuletul (7-8 sanii x 2 oameni = multi) si am inventat si sledge boarding ... un sport cu ceva potential in a te rani serios. Dar sa explic totusi. Stai cu picioarele pe sanie si incerci sa te dai ca pe snowboard. In functie de ce sanie ai poti sa iti fixezi picioarele intr`o parte si apoi sa iti expui posteriorul in vazul partiei. Asta este varianta hard core care probabil ca iti va rupe si picioarele.

In schimb cazaturile de trenulet si senzatiile sunt misto de tot. Mai amuzanti erau inconstientii care se dezintegrau efecti cand luam dabuletul de la clabucet din fata. "Profesorii" in schimb dadeau clasa cu drifturile controlate care te lasau nitel cu un zambet plin de aprobare.

Pisicutele in schimb erau cele mai amuzante parerea mea. Fie ca aveau fundul pe ciolofan sau pe plastic ... tindeau sa te faca sa razi in hohote. Tehnica pisi pe sanie e una de mare angajament ... pantalno stramti si eventual ceva cizme cu toc mic ... si o sanie in viteza ... ajunge aproape de damb si in loc sa se tina de sanie .. sa sara cu ea sau orice alte tehnica .... alegea varianta cu ridicatul mainilor deasupra capului sau tehnica mim .. de a impinge geamul imaginar din fata ta. Ornezi asta cu o tipatura ascutita si ai definitivat tehnica.

Cu alte cuvinte ... chiar se distreaza in mica lor inconstienta dar asta nu ma face sa ii dispretuiesc mai putin si sa le arunc priviri rautacioase cand ii depasesc pe snowboard.

Comentarii

  1. prefer genul asta de "relaxare/distractie" decat sa imi putrezeasca fundul prin casa in fata calcului... no really

    RăspundețiȘtergere
  2. ce legatura are varza cu capra? si eu sincer prefer sa violez decat sa ma masturbez ... asta nu valideaza ca o alternativa viabila prima varianta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…