Treceți la conținutul principal

web club - masoneria de alta data

Eh .. bag si eu un titlu de libertatea poate poate citeste lumea ce scriu aici. Aseara am fost la Web Club .... nu clubul ... ci evenimentul ... si am ramas asa cu o impresie de club exclusivist unde cei bogati si mari se realaxeaza intr`un mediu familiar si intim. Da ... stiu ... am vazut prea multe filme! dar ... putea sa fie si asa cum zic eu.

Caracterul exclusivist este evident de cand intrai si te intampinau doua domnisoare a caror singur scop era sa iti satisfaca fiecare dorinta. Mai marii onlineului romanesc stateau in picioare la niste trabucuri tocmai din cuba aduse. Radeau zgomotos stiind ca toata lumea se uita cu coltul ochiului la ei ... nu parea sa ii deranjeze ... ba din contra.

Stateam relativ izolat si ii priveam de la departare. Mai am pana sa ajung la nivelul ala ... imi astept doar momentul oportun cand il voi injunghia miseleste pe unul din ei si ii voi lua locul. Privesc insetat de sange din penumbra ... va veni si timpul meu.

Intre timp desfraul si excesul atinsesera cote de nebanuit in onlinenul romanesc ... daca ar sti bloggerii ce fac neogenul netbrigiul arbomedia si proul in timpul liber ... si mai ales pe banii lor!!!!!! cred ca ar exploda blogosfera si twittosfera. Dar mai bine ca nu stiu ... rad in sine la gandul asta ... nimic nu purifica mai bine ca o revolta.

As vrea sa strig Hotii Hotii dar gustul coniacului precum si domnisoara roscata cu pistrui care mi se lafaie in poala ma impiedica sa scot o vorba .... i`am tradat si nimic nu va mai fi la fel.

Se face tarziu si trebuie sa plec ... trasura ma asteapta afara de ceva vreme intr`o ploaia teribila ... nu ma grabesc ... savurez fiecare clipa ... pana la urmatoarea intalnire.

Si totusi ... ar fi putut sa fie asa ...

Comentarii

  1. asta a fost...frumos

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar era nevoie de un asemenea rezumat ... din ce citisem toti ridicau in slavi intalnirea ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …