Treceți la conținutul principal

web club - masoneria de alta data

Eh .. bag si eu un titlu de libertatea poate poate citeste lumea ce scriu aici. Aseara am fost la Web Club .... nu clubul ... ci evenimentul ... si am ramas asa cu o impresie de club exclusivist unde cei bogati si mari se realaxeaza intr`un mediu familiar si intim. Da ... stiu ... am vazut prea multe filme! dar ... putea sa fie si asa cum zic eu.

Caracterul exclusivist este evident de cand intrai si te intampinau doua domnisoare a caror singur scop era sa iti satisfaca fiecare dorinta. Mai marii onlineului romanesc stateau in picioare la niste trabucuri tocmai din cuba aduse. Radeau zgomotos stiind ca toata lumea se uita cu coltul ochiului la ei ... nu parea sa ii deranjeze ... ba din contra.

Stateam relativ izolat si ii priveam de la departare. Mai am pana sa ajung la nivelul ala ... imi astept doar momentul oportun cand il voi injunghia miseleste pe unul din ei si ii voi lua locul. Privesc insetat de sange din penumbra ... va veni si timpul meu.

Intre timp desfraul si excesul atinsesera cote de nebanuit in onlinenul romanesc ... daca ar sti bloggerii ce fac neogenul netbrigiul arbomedia si proul in timpul liber ... si mai ales pe banii lor!!!!!! cred ca ar exploda blogosfera si twittosfera. Dar mai bine ca nu stiu ... rad in sine la gandul asta ... nimic nu purifica mai bine ca o revolta.

As vrea sa strig Hotii Hotii dar gustul coniacului precum si domnisoara roscata cu pistrui care mi se lafaie in poala ma impiedica sa scot o vorba .... i`am tradat si nimic nu va mai fi la fel.

Se face tarziu si trebuie sa plec ... trasura ma asteapta afara de ceva vreme intr`o ploaia teribila ... nu ma grabesc ... savurez fiecare clipa ... pana la urmatoarea intalnire.

Si totusi ... ar fi putut sa fie asa ...

Comentarii

  1. asta a fost...frumos

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar era nevoie de un asemenea rezumat ... din ce citisem toti ridicau in slavi intalnirea ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…