Treceți la conținutul principal

Murdoch vrea NY Times. Şi îl va avea (mixed up post)

Rupert Murdoch, moşul pe care l-am văzut la Cannes Lions, vrea să mai cumpere o publicaţie new-yorkeză. Dacă e să ne luăm după Michael Wolff, un jurnalist la Vanity Fair care scrie o carte despre afaceristul australian, Murdoch e interesat de NY Times.

Prea multe detalii nu primim, insă nu m-ar mira ca Times-ul american să fie cumpărat. Se auzea, la un moment dat, despre problemele financiare pe care le întîmpină cotidianul american, dar n-aş crede că ăsta e contextul.

Murdoch e un personaj fascinant, dacă e să citim măcar un articol despre el. E fascinant cel puţin din punct de vedere al modului în care şi-a clădit afacerile şi cum a scăpat de faliment o serie de ziare. De regulă, cam tot ce cumpără începe să producă şi mai mult.

Fie şi la stadiul de zvon, informaţia lansată de Wolff este, pentru mine, certitudine. Pentru că, mai mult ca sigur, News Corp. o să cumpere NY Times. Pe ce mă bazez? De fiecare dată cînd Murdoch a spus că vrea ceva, a luat. Simplu. Cel mai recent exemplu e Wall Street Journal. Oricît s-au ascuns în spatele degetului cei care au deţinut ziarul financiar, pînă la urmă au cedat şi au vîndut.

Rămîne de văzut în ce se va transforma NY Times sub tutela moşului Rupert.

by Alex Mihăileanu.

Este greu sa iti reuseasca orice combinatie. S-a dat liber la mixuri pe mixes.ro.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …