Treceți la conținutul principal

CTR: calitate (advertoriale) vs cantitate (bannere)

În blogosfera mioritică observ că se pune un accent destul de mare pe traficul fiecărui blog în loc să se pună accent pe calitatea acelui trafic şi lucrul acesta cred că ne afectează pe toţi când vine vorba de bani din publicitate.


Am observat că preţul calităţii a ajuns cam la aceeaşi valoare cu cel al cantităţii. De ce faceţi asta? Practic îi daţi un şut în posterior valorii voastre şi muncii depuse. Ţineţi cu dinţii de calitate pentru că fie va daţi seama sau nu ... asta va diferenţiază de spammeri google.

Eu pe voi ăştia 650 din reader vreau să va vând scump. Sunteţi premium şi mă mândresc cu pedigriul vostru şi sfătuiesc pe toată lumea să se focuseze mai mult pe cititorii fideli decât pe traficul blogului.


Deci s-a înţeles ... voi premium ... xo xo.

Comentarii

  1. Si ce te faci daca cei 650 de cititori prin reader nu-ti prea intra pe site? De exemplu, am peste 100 de bloguri in Google Reader, dar nu intru decat rar, cand vreau sa comentez sau sa citesc comentarii. Cum prezinti tu situatia asta unui advertiser?

    Evident, decat cu 2 subscribers, mai bine cu 2000. Si totusi, dpdv al unui advertiser, e o situatie cu doua taisuri, stie ca esti citit, dar de ce ar da bani daca din cei care te citesc prin Reader nu-ti intra decat o mica parte pe blog.

    Mai exista situatia in care anumite bloguri, cele de media sau IT au cititori familiarizati cu RSS-ul, astfel bloggerul respectiv va avea mai multi subscribers.

    RăspundețiȘtergere
  2. @megapega - pai aici intervin advertoriale adica posturi platite. Asa esti sigur ca cei care te citesc prin reader vad mesajul.

    de asta am si full feed ... sa nu mai intrati pe site ... ca totusi suntem oameni si nu aveti timp sa pierdeti pe site.

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate, dar personal, mai bine merg pe reclama contextuala sau bannere.

    Are Madalin Matica un post interesant "Lectiile strazii) in care se vorbeste de actiunile voluntare vs push. Deocamdata, acum la inceput advertorialele merg, le citesti in virtutea inertiei (aceasta fiind actiunea de tip push, in care pe strada ti se vara ziarul in brate fara sa-l ceri). Imagineaza-ti cum in timp piata se educa si apare si suprasaturatia: pe Reader ai sa vezi din ce in ce mai multe advertoriale, de-o sa-ti iasa pe ochi si probabil ai sa le eviti inca de la primele randuri. In momentul respectiv advertorialul va fi asociat, macar la nivel inconstient, cu un soi de spam.

    Reclama contextuala asa proasta cum e ea acum in Ro si bannerele macar nu sunt intruzive, dai click daca vrei (actiunea voluntara).

    RăspundețiȘtergere
  4. @megapega - aici tine si de politica bloggerului legata de advertoriale. Pot spune ca asta e o alta discutie.

    RăspundețiȘtergere
  5. este destul de simplu sa inserezi publicitate si in rss. numai ca la noi inca nu se face asta

    RăspundețiȘtergere
  6. pese. nihasa, porcaria asta de la comentarii e vreun addon instalat sau asa e de la blogger?

    RăspundețiȘtergere
  7. @dragos - asta e de la blogger ... momentan cred ca e inca in beta embed comments.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…