Treceți la conținutul principal

casatoria si lipsa divortului in basme si legende

Ati stat vreodata sa va ganditi cat de eficienta era dragostea de acum "odata ca niciodata"? Cand o printesa era inchisa intr-un turn sau un imparat avea ceva fete de maritat ... cum se dadea sfara in tara si zbang bong venea printul sa o salveze sau sa treaca prin probele de foc ale imparatului.

De ce vorbesc de eficienta?  Aveai de traversat sapte mari si sapte tari. Stiti care erau cele 7 mari in literatura medievala europeana? Golful Persic - Marea Caspica - Marea Neagra - Marea Rosie - Marea Mediterana - Marea Adriatica si Marea Arabiei. Asta e un fel de Spania - India pe cal.

Undeva pe la 9600 km cu o medie de 30km/zi (calarit pe teren accidentat) vine cam 320 de zile calarit. Asta e doar dus.

Cu alte cuvinte daca aveai probleme cu un dragon care nu te lasa sa pleci din nu stiu ce turn ... abia dupa 2 ani puteai sa speri ca vine un Fat Frumos sa te salveze.

Daca e sa ne gandim nitel ca de obieci erau 3 frati-printi si abia a al treilea ...  cel mai mic reusea sa salveze printesa ... asta te duce nitel pe la 6 ani usor de stat in turn.

Oare printelese imbatraneau frumos acum odata ca niciodata? Sase ani de cand afli vestea frumusetii ei pana cand poti sa o salvezi in calitate de fratele cel mai mic ... e ceva vreme.

Nunta de 7 zile si 7 nopti aduce si ea cel putin 2 ani la socoteala ( trimis invitatii plus venit invitatii ) si astfel ajungem la un 8 ani in total. Tinand cont de media de viata care era undeva pe la 30 de ani (asta zic datele istorie) iti dai seama ca nu prea mai exista a doua sansa in dragoste. Era musai sa fie dragoste la prima vedere cat amandoi inca mai erau tineri.

Cine stie cat mai dura pana alti 3 frati mai veneau sa te salveze pe tine ca printesa blocata in turn???

Deci daca vi se pare ca romantismul si cavalerismul din basme a disparut ... ganditi-va ca asta faceai o data in viata .... si se strange ceva pasiune in 8 ani de nefe.


Cu alte cuvinte  .. bagati-va mintile in cap si carpe diem - traiti momentul !!!

The happy end.

Comentarii

  1. Asta înseamnă că gagicile trebuiau să-l enerveze pe zmeu / balaur pe la vreo 10 ani, ca să nu fie prea bătrâne pe când apărea Prâslea.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) e aşa drăguţ post-ul ăsta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar tu nu chiar crezi ca venea careva din india sa salveze Cunegonda.

    7 mari si 7 tari dar asa, mai de Schvitzera : mari cat un lac si tara cat tara Oasului.

    Doua saptamani si-ai ajuns.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bineinteles ca lipseste divortul din basme. Daca toate se petrec odata ca niciodata, inseamna ca idealizarea lui odata se intampla de fapt niciodata. Prin urmare totul e roz, pentru nu se intampla nimic concret, ci doar educativ.

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a placut povestea ta nemuritoare

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt sunt 2 alternative: get a life sau get a horse!fiecare dupa posibilitati ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…