Treceți la conținutul principal

casatoria si lipsa divortului in basme si legende

Ati stat vreodata sa va ganditi cat de eficienta era dragostea de acum "odata ca niciodata"? Cand o printesa era inchisa intr-un turn sau un imparat avea ceva fete de maritat ... cum se dadea sfara in tara si zbang bong venea printul sa o salveze sau sa treaca prin probele de foc ale imparatului.

De ce vorbesc de eficienta?  Aveai de traversat sapte mari si sapte tari. Stiti care erau cele 7 mari in literatura medievala europeana? Golful Persic - Marea Caspica - Marea Neagra - Marea Rosie - Marea Mediterana - Marea Adriatica si Marea Arabiei. Asta e un fel de Spania - India pe cal.

Undeva pe la 9600 km cu o medie de 30km/zi (calarit pe teren accidentat) vine cam 320 de zile calarit. Asta e doar dus.

Cu alte cuvinte daca aveai probleme cu un dragon care nu te lasa sa pleci din nu stiu ce turn ... abia dupa 2 ani puteai sa speri ca vine un Fat Frumos sa te salveze.

Daca e sa ne gandim nitel ca de obieci erau 3 frati-printi si abia a al treilea ...  cel mai mic reusea sa salveze printesa ... asta te duce nitel pe la 6 ani usor de stat in turn.

Oare printelese imbatraneau frumos acum odata ca niciodata? Sase ani de cand afli vestea frumusetii ei pana cand poti sa o salvezi in calitate de fratele cel mai mic ... e ceva vreme.

Nunta de 7 zile si 7 nopti aduce si ea cel putin 2 ani la socoteala ( trimis invitatii plus venit invitatii ) si astfel ajungem la un 8 ani in total. Tinand cont de media de viata care era undeva pe la 30 de ani (asta zic datele istorie) iti dai seama ca nu prea mai exista a doua sansa in dragoste. Era musai sa fie dragoste la prima vedere cat amandoi inca mai erau tineri.

Cine stie cat mai dura pana alti 3 frati mai veneau sa te salveze pe tine ca printesa blocata in turn???

Deci daca vi se pare ca romantismul si cavalerismul din basme a disparut ... ganditi-va ca asta faceai o data in viata .... si se strange ceva pasiune in 8 ani de nefe.


Cu alte cuvinte  .. bagati-va mintile in cap si carpe diem - traiti momentul !!!

The happy end.

Comentarii

  1. Asta înseamnă că gagicile trebuiau să-l enerveze pe zmeu / balaur pe la vreo 10 ani, ca să nu fie prea bătrâne pe când apărea Prâslea.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) e aşa drăguţ post-ul ăsta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar tu nu chiar crezi ca venea careva din india sa salveze Cunegonda.

    7 mari si 7 tari dar asa, mai de Schvitzera : mari cat un lac si tara cat tara Oasului.

    Doua saptamani si-ai ajuns.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bineinteles ca lipseste divortul din basme. Daca toate se petrec odata ca niciodata, inseamna ca idealizarea lui odata se intampla de fapt niciodata. Prin urmare totul e roz, pentru nu se intampla nimic concret, ci doar educativ.

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a placut povestea ta nemuritoare

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt sunt 2 alternative: get a life sau get a horse!fiecare dupa posibilitati ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …