Treceți la conținutul principal

wordpress e noul google ale bloggurilor .ro

*start rage-hate* Nu stiu de ce dar cand se intampla un monopol de genul tu ca mic anarhist trebuie sa ii dai o lectie The Man-ului. Ce vreau sa zic? Sa fii diferit. Nu te lasa prada mainstreamului. Ce e cool e underground si nitel dificil de folosit.  Ala e bonusul de culeanu daca e si dificil de folosit. *end rage-hate*


Urmand aceasta atitudine "pozitiva" la adresa wordpressului hostat (stiti ca va urasc pentru ca ma tot bateti la cap sa trec pe domeniu propriu si blog hostat pe wordpress) ... o sa va prezint un plugin doar pentru wordpress a carui portare ar fi o bucatica de prajiturica (piece of cake) pentru cineva care stie programare (vorba unui mare duce ... eu sunt un fel de handicapat pe blogger.com asa ca am nevoie de special help)

Vorbesc desigur de pluginul wordpress de emoticoane de la zappbuzz. Nu sunt ele cele mai reprezentative emoticoane (nu le-as folosi in scrisul curent ... ci mai de graba sa arat mood-ul meu referitor la postul respectiv) dar ce mai conteaza cand practic nu pot sa le folosesc?

Stiti ce e cu adevarat ironico-frustrant?? Ca eu fac parte din campania asta zapp pe bloguri! si nici macar nu pot sa beneficiez de plugin ca deh e doar pentru wordpress. Deci punem si noi mana de la mana sa facem unul universal? - unul in  java ceva adica.

Si in alta ordine de idei .. uite ca impreuna cu Z@ppEasy poti sa suni direct de pe mobil pe cineva de pe yahoo messenger care are clientul yahoo messenger cu voce. Ultima parte cred ca v-a confuzat nitel ...  adica poti sa suni pe aproape toata lumea. Dar nu pe mine. Eu de vreo 2-3 ani nu am mai folosit in modul sustinut yahoo messenger. Nu ma coafeaza la managementul de ferestre si grupuri. Eu folosesc gaim aka pidgin - program care ... surpriza .. nu ofera posibilitatea de comunicare voice (pc2pc calls).

Sunt  culeanul  :\\  ← asta putea sa fie un emoticon ...


Sunt fortat sa folosesc smiley-uri din astea oldschool de character map :\\

Comentarii

  1. pidgin e cool, dar adium ruleaza fin :>

    RăspundețiȘtergere
  2. pai... scuze ca ma postez si eu pe aici, mai ales ca vreau sa te intreb ceva ce nu are legatura cu ce-ai scris... dar am dat din greseala de blogul tau tau si m-am gandit sa intreb, totusi... cum ai reusit sa-ti pui alt sablon, am incercat cu zecile, toate au erori si nu am rabdare sa corectez alte zeci de pagini in notepad, deci daca poti sa-mi spui de unde il ai... mersi anticipat :)... si inca o intrebare si plec de aici, promit, si scuze din nou, dar cum ai pus chestia cu copyright la final, sau mai degraba cum ai gasit-o? credeam ca blogspot nu are chesti de genul copyright si ca trebuie sa postezi altundeva care are asa ceva si alte minuni de genu' la fel de incurcate... inca o data multumesc :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…