Treceți la conținutul principal

Battlefield Heroes sau cum ar trebui sa fie un FPS

  • sa arate ciudatel nitel (nu vreau realitate ca am destula in jurul meu)
  • arcadeish like (nu vreau simulator de omorat oameni)
  • rapid si de invatat si de jucat
  • sa nu iti trebuiasca zile intregi de jucat sa faci ceva notabil in joc
  • sa nu iti trebuiasca calculator furat de la NASA sa il joci
  • sa fie doar pe internet (AI-ul suge in general)
  • sa fie gratis (daca se poate)

Battlefield Heroes (site oficial)- le are chiar pe toate :)) Uitati-va la filmuletul de mai jos in HD

ps. - daca jucati dati si voi un add friend pe player nihaza (nihasa era deja luat :))

Comentarii

  1. lol nihasa esti cel mai tare.
    Vei deveni boxxy-ul romaniei

    RăspundețiȘtergere
  2. L-am jucat si eu vreo 10 minute. M-am plictisit insa repede, insa e drept ca ideea si jocul in sine e tare.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos descris, si eu care cautam motive pro sa convig prieteni sa joace, acu dau direct link la tine, te-am adaugat deja :D

    RăspundețiȘtergere
  4. aduce a worms pe ici pe colo.. e misto, dar e enervant faptul ca nu apare nimic deasupra inamicilor... ma tot plimbam cu cursorul sa vad in care tre sa trag si in care nu

    RăspundețiȘtergere
  5. Totul arata de parca ar fi facut din Lego. Poate ar fi trebuit numit Lego Battlefield Heroes :)
    Iti recomand eu Death to Spies.

    RăspundețiȘtergere
  6. aduce a worms??lol more like Team Fortress 2

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …