Treceți la conținutul principal

ce faci cand cineva comenteaza cu nickname-ul tau?

Raspunsul este - nimic. Nici nu ai ce sa ii faci. Comentariile pe majoritatea blogurilor sunt la liber si oricine poate sa joace rolul tau. Zicea cineva ca poti sa folosesti gravatar cu o adresa de email necunoscuta de nimeni. Si ce rezolvi? Si el poate sa isi uploadeze aceeasi poza.

Concluzia? Fie ca sunt semnate sau anonime ... cat timp nu este ceva closed (username/password) ... asocierea lor cu o persoana este un fel de loterie. Dragut ar fi un sistem global bazat pe username - cam ca la blogger cu contul google sau un disqus not gay.

De ce scriu asta? "Am" inceput sa fiu foarte activ pe bloguri in a lasa comentarii aka cineva tot comenteaza pe bloguri pe care nici macar nu le citesc cu nickname-ul meu. Se cam vede ca nu e scris de mana mea paralizata gramatical - baiatul sau fata aia chiar foloseste virgule si semne de punctuatie. Motivul pentru care se intampla asta nu imi este cunoscut dar macar mi-a adus in fata ochilor problema asumarii unei alte identitatii pe net.

Reactia mea? As putea foarte usor sa renunt la a mai comenta pe alte bloguri ... si nici macar nu ar fi paguba. 1-2 comentarii/luna sunt cel putin neglijabile pentru prosperitatea blogosferei. Dar momentan sunt in vacanta ca sa am o reactie.

Comentarii

  1. Vacanta ! Oh yep! Vacanta! ... ce bine de unii... la altii au ramas amintirile vacantei de vara. Cat despre comentarii, asa e ... azi poti fi Tutancamon si maine printesa Egiptului, nu ai ce sa faci. Probabil ca o sa se faca la Gravatar sa poti sa ai un gravatar unic pe id si sa nu mearga sa ti faci zeci de avatare.

    RăspundețiȘtergere
  2. 99% ca nu se va obosi sa isi faca cont cu imaginea ta

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu prea inteleg ce sens are .. cand am vazut prima data ca primeam commuri in care se lua lumea de mine ca de ce ii injur sau chestii asemanatoare, ma panicasem si credeam ca mi-a spart cineva parola. dupa, mi-am dat seama ca doar imi scrie numele, emailul si linkul si se da drept mine. n'ai ce sa faci, doar sa astepti sa se plictiseasca. probabil ca au o viata atat de trista sau sunt atat de redusi mintal incat asta e singurul mod in care se pot distra.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai mai exista si openID-ul...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nu ma gandisem ca se poate intampla

    RăspundețiȘtergere
  6. Infiintata in 1993, cu capital privat romanesc RURIS este producator de motoutilaje ce acopera o gama intreaga de lucrari necesare in microagricultura: motoferastraie, motocultoare, motocositori, masini de tuns gazon, motopompe, generatoare de curent, atomizoare . Motooul nostru "EFORT MIC, ROADE BOGATE" ne-a condus la realizarea unor produse cu fiabilitate mare, productivitate ridicata si usor de manevrat. Desi avem parteneri care ne reprezinta intr-un numar important de judete, obiectivul nostru este sa extindem gradul de acoperire al produselor RURIS, la nivel national. Cu fiecare an, marim nomenclatorul de produse astfel incat sa acoperim intrega gama de utilaje necesare in orice gospodarie. Experienta in domeniu de peste 15 ani, cat si reteaua de unitati service autorizate, garanteaza clientilor nostri calitatea produselor si serviciilor oferite de catre RURIS.

    Contact: SC RURIS IMPEX SRL, Craiova, tel: 0351.46.46.32, www.ruris.ro

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…