Treceți la conținutul principal

I Am Number Four (2011)

Aseara in avanpremiera la IMAX am vazut filmul Numarul Patru (ce l-as putea descrie ca fiind un Twilight cu extraterestri). Este genul de film facut pentru cupluri - ceva pentru el si ceva pentru ea. Ea vede o poveste de dragoste si niste piepturi dezgolite iar el saracul vede lasere, extraterestri si super puteri. Este o amestecatura destul de neinspirata care totusi reuseste sa te agate putin. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine e genul de film pentru adolescenti.

In realitate chiar asa a fost si pitch-uit: un film ce sa atraga fanii seriei Twilight - si de aici vin si toate asemanarile. A fost facut in graba si asta se si vede (unele secvente nu au continuitate). Totusi desi a fost o tortura pentru logica (tendinta infecta a hollywood-ului de secol 21) a reusit sa ma faca curios sa aflu povestea (presupun ca e vorba de o trilogie i am #4). Mi-am impus sa nu ma las agatat in carligul povestii absurde dar am esuat.


btw - ce rasa de extraterestri posesori de branhii vin sa invadeze o planeta cu un grup format din 6 exemplare nu prea stralucite intelectual? I tell you: The stupid kind!

Anyway - poftiti la trailer.

Comentarii

  1. Nu as putea spune ca e Twilight cu extraterestii. Plotul cu elevi la liceu si bla bla este in multe filme. Oricum Twilight doar primul a fost ok, dupa au deecvnit boring. La I am number 4, poate nu fac si partea a2a pentru ca prima a fost prea buna. Actiunea as putea spune ca este peste primul twilight.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te cred pe cuvant ca nu am vazut twilight :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…