Treceți la conținutul principal

responsabilitatea sociala in 2010

Dragos Dehelean m-a invitat sa raspund la 4 intrebari despre responsabilitatea sociala in anul ce a trecut. Am acceptat si am inceput sa ma gandesc indelung la prima intrebare. Dupa aproape 5 zile mi-am spus ca este cazul sa raspund desi pentru mine responsabilitatea sociala e mai rara ca Baba Cloanta.

  • Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
Raiffeisen Bank (I  love Velo), UniCredit (Cicloteque), Vodafone Romania (O sansa pentru viata) si Sensiblu (Nuepoveste.ro).

Acesta nu este un top. Sunt singurele companii de care stiu ca s-au implicat intr-un proiect de responsabilitate sociala. Cu 4 nu poti sa faci un top de 3. 

  • In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Am aceeasi problema ca la prima intrebare - cand pe o perioada de 2 ani iti aduci aminte doar de 4 proiecte nu cred ca se poate vorbi de zel din partea marilor compani. Sunt tentat sa zic ca nu s-au implicat deloc si asta reprezinta cum s-au vazut 2010 de pe partea mea a baricadei. Poate ma insel ... poate ca nu.

  • Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?
Vreau ca in 2012 cand o sa raspund la prima intrebare sa stau tot 5 zile sa ma gandesc la un raspuns. Nu pentru ca nu reusesc sa imi aduc aminte vreun proiect ci pentru ca nu pot sa ma hotarasc care au fost cele mai bune. Imi doresc sa vad mai multe proiecte pentru educatie, mediu si sport.

  • Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Sunt dispus sa ma las prada emotiilor si sa va asigur un loc in top of mind pentru proiecte extraordinare. As da o sansa in plus unei companii responsabile social in fata uneia ce nu s-a implicat in astfel de proiecte. E doar o sansa dar poate sa fie picatura care inclina balanta.

Raspunsuri date de alti oameni gasiti pe responsabilitatesociala.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…