Treceți la conținutul principal

wild blogger i think i .... read you

Joia viitoare (12 mai) ma duc intr-o fabrica parasita (daca am inteles eu bine) la o petrecere wild. Este vorba de petrecerea de lansare a berii Desperados. O sa cante suie si vor exista sesiuni de tatuaje pentru doritori. Nu ma duc singur - stati linistiti - am doua invitatii duble de dat saptamana viitoare (candva) pe conturile mele de twitter&facebook. Cum si ce vedem atunci desi puteti sa ma sariti pe mine cu totul si sa va procurati o invitatie de pe siteul desperadosparty.ro

Pana una alta cei de la Desperados m-au intrebat care este cel mai wild blogger pe care il cunosc. Am stat si m-am gandit si pana la urma am decis ca sunt 3 tipuri de wild si fiecare merita un blogger cel mai cel.

Asa ca pentru inceput avem bloggerul wild - adventurous unde Doru Panaitescu este intr-o liga a lui. Nu cred ca se poate lauda altcineva ca este mai aproape (dubios de aproape cu costumele alea de camuflaj) de natura ca el. Sunt putin gelos pe el pentru weekenduri epice pe care le are.

A doua categorie este party wild - unde un singur nume mi-a venit in minte: Dragos Novac. Am "pierdut" zeci de nopti impreuna si am batut zeci de baruri. Se poate spune ca mi-a arata ca Bucurestiul este un loc unde te poti distra foarte bine daca mergi in locurile ce ii fac cinste.

Si nu in ultimul rand avem crazy wild - adica f$%# that is one crazy mother f#$%^& (dar intr-un mod bun) unde m-am gandit instictiv la Cristian Dorombach (Piticu). Abilitatea lui de a se rani singur facand tot felul de chestii nebunesti este renumita. Ma distrez tot timpul cu el si ma bucur ca suntem prieteni. 

Acum poate voi nu sunteti de acord cu mine si nici nu trebuie sa imi dati dreptate dar ma astept sa imi spuneti alti bloggeri wild si chiar alte categorii de wildness. Puteti sa preluati tagul asta la voi pe blog sau sa imi lasati comentarii. 

Totusi pana una alta as vrea sa citesc ce au de spus 2 bloggeri de suflet: GoguKaizer (iti scriu numele cum vreau eu :) ) si nwradu

Ne vedem la party da? 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…