Treceți la conținutul principal

cum iti dai seama din trailer daca un film merita vazut?

In primul rand in general sunt cateva elemente intr-un trailer de film care impreuna sau separat iti dau o idee despre cat de prost o sa fie capodopera pe care doresti sa o urmaresti:
  • nu incepe cu celebrul ecran verde de la mpaa.org
  • dupa nu urmeaza un cadru cu logoul studioului
  • muzica in trailer e atat de tare incat nu auzi ce zic personajele
  • are the movie trailer voice (Pablo Francisco - Previewman parody)
  • are o scena de sex sau multe close-up-uri cu funduri si tate
  • foarte multe flash-uri -  cate 3-4 scene ingramadite intr-o singura secunda
  • nu scrie la sfarsit cand se lanseaza in cinematografe - probabil ca il scot direct pe dvd
  • slow motion -  si in particular sa fugi de filmele care au close-up cu slow motion in acelasi timp
  • muzica de pe fundal e una pe care toata lumea o cunoaste (un super hit)
  • cand ti se spune ca filmul e facut de Xxulescu care a mai facut filmul BlaBla2 - ti se explica cine e pentru ca nu il cunosti
  • SCRISUL DIN TRAILER E CU BOLD & CAPS SI E ROSU
  • o mare parte din trailer sau chiar tot trailerul este o singura secventa din film  (probabil cea mai buna secventa din tot filmul)
  • si nu in ultimul rand cand regreti si cele 2 minute pe care le-ai petrecut uitandu-te la trailer
In functie de cat de multe din cele scrise mai sus bifeaza un trailer ... cu atat o sa fie mai jenant filmul.

Bonus ca sa vedeti ca am dreptate ofer si in trailer :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…