Treceți la conținutul principal

HTC Sense 3.0

De ceva vreme am facut pasul catre un Android cu Sense si vreau sa va zic ca pe cat de mult mi-a placut android-ul vanilla pe atat de mult m-a indragostit de Sense 3.0 N-as putea sa zic ceva anume de celalalte Sense-uri pentru ca nu am zabovit atat de mult pe ele. Totusi acesta nou mi se pare fix picatura care va revarsa paharul pe care e scris mare classic mobile user experience. Sper sa nu gresesc ca nu am apucat sa ma joc pe windows phone 7 suficient.

Sunt mare fan widgeturi si HTC se pricepe sa le faca destul de bine. Imi place lockscreenul nou pentru ca imediat cum deschid telefonul vad vremea. Daca e sa ma intrebi... o chestie total inutila ca pot sa ma uit afara sa vad cum e vremea dar asta nu inseamna ca nu imi place si nu doresc sa o vad acolo. Imi place drop down-ul unde am acces rapid la ultimele aplicatii deschise precum si la cele mai utile setari. All and all sunt chestii minuscule care modeleaza experienta in una placuta si rapida.

Si ca sa intelegi cat de naturala este experienta - azi la lansarea HTC Sensation in Romania toata lumea ce avea un telefon HTC avea wallpaper-ul default, cu home screen-ul default si ringtone-ul default. Asta spune destul de multe avand in vedere ca absolut toate 3 sunt foarte usor de customizat.

Si ca tot vorbeam de Sensation - este vorba de primul telefon cu dual core de la HTC ce vine nativ cu Sense 3.0 si pe care incepand de azi il gasiti la Vodafone de la 139 euro. Pe abonamentul meu actual ar costa 289 euro - care mi se pare un pret corect pentru un smartphone high end.

bonus: cel mai mult la lansare mi-a placut reactia unui posesor de iphone care cand a vazut cum arata animatia de ploaie si fulgere (se vede si in filmul de mai jos) a intrebat la masa la care stateam: " Chiar asa apare pe telefon? "  Da. Chiar asa arata si arata bine :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…