Treceți la conținutul principal

HTC Sense 3.0

De ceva vreme am facut pasul catre un Android cu Sense si vreau sa va zic ca pe cat de mult mi-a placut android-ul vanilla pe atat de mult m-a indragostit de Sense 3.0 N-as putea sa zic ceva anume de celalalte Sense-uri pentru ca nu am zabovit atat de mult pe ele. Totusi acesta nou mi se pare fix picatura care va revarsa paharul pe care e scris mare classic mobile user experience. Sper sa nu gresesc ca nu am apucat sa ma joc pe windows phone 7 suficient.

Sunt mare fan widgeturi si HTC se pricepe sa le faca destul de bine. Imi place lockscreenul nou pentru ca imediat cum deschid telefonul vad vremea. Daca e sa ma intrebi... o chestie total inutila ca pot sa ma uit afara sa vad cum e vremea dar asta nu inseamna ca nu imi place si nu doresc sa o vad acolo. Imi place drop down-ul unde am acces rapid la ultimele aplicatii deschise precum si la cele mai utile setari. All and all sunt chestii minuscule care modeleaza experienta in una placuta si rapida.

Si ca sa intelegi cat de naturala este experienta - azi la lansarea HTC Sensation in Romania toata lumea ce avea un telefon HTC avea wallpaper-ul default, cu home screen-ul default si ringtone-ul default. Asta spune destul de multe avand in vedere ca absolut toate 3 sunt foarte usor de customizat.

Si ca tot vorbeam de Sensation - este vorba de primul telefon cu dual core de la HTC ce vine nativ cu Sense 3.0 si pe care incepand de azi il gasiti la Vodafone de la 139 euro. Pe abonamentul meu actual ar costa 289 euro - care mi se pare un pret corect pentru un smartphone high end.

bonus: cel mai mult la lansare mi-a placut reactia unui posesor de iphone care cand a vazut cum arata animatia de ploaie si fulgere (se vede si in filmul de mai jos) a intrebat la masa la care stateam: " Chiar asa apare pe telefon? "  Da. Chiar asa arata si arata bine :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …