Treceți la conținutul principal

omleta ni ha

Ce misto e cand te loveste foamea dar si lenea in acelasi timp si trebuie sa fii inventiv cu ce ai prin frigider. Azi cam asta s-a intamplat. Imi era pofta de ceva asiatic dar imi era lene sa ma duc pana la bancomat sa scot bani pentru o eventuala comada. Asa ca mi-a trecut prin cap sa fac omleta cu de toate (din ce aveam prin casa) in stil asiatic.

Rezultatul il vedeti mai jos si va pot spune ca a fost excelent. Ce nu mi-a convenit mie prea mult a fost ardeiul gras folosit care era corcit cu un ardei iute. Nu am o problema cu ardeiul iute... daca aveam puneam si din ala in reteta ... dar asta avea un gust ciudatel. Deci grija lardei :)

Ce are in ea? Ceapa, usturoi, ardei gras, sos de soia, piper alb, oregano, maghiran (nu stiu ce este dar mirosea bine asa ca l-am folosit si pe el), oua, busuioc si un strop de vin alb. Cam in ordinea asta in wok. Dupa cum bine va dati seama cam asta era tot ce aveam prin casa.


Are o culoare mai ciudatica dar asta e de la sosul de soia. Dar credeti-ma ... daca va place mancarea asiatica o sa va placa si reteta asta. N-am avut morcovi ca ii imprieteneam si pe ei. Suna ciudat morcovi in omleta? Am mai facut si putin crocanti asa sunt fix unde trebuie.

Daca era si putin picanta ... mmm de vis. Dar nu aveam nimic adecvat :) Anyway pofta buna!

omleta ni ha :)))

Comentarii

  1. Cu prima ocazie o sa incerc, mi-ai facut super pofta daca se poate spune asa

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucrurile bune in general arata dubios :) si ingrasa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …