Treceți la conținutul principal

cat costa linistea ta zilnica?

Un leu si ceva ori doi. Adica cam trei lei am concluzionat eu. Atat ar costa ca atunci cand stai frumos intr-un autobuz/tramvai/troleibuz in Bucuresti sa nu te uiti ca un popandau inspaimantat in stanga si in dreapta cand compostez eu si se aude beepaitul ala strident.

Merg putin cu RATB -ul dar am observat ca atunci cand compostez induc o stare de neliniste catorva blatisti (hai ca suntem intre noi si nu ne mintim singuri - ei sunt sunt majoritatea calatorilor) gratie zgomotului produs de aparat. Incep sa se uite insistent spre locul de provenienta. Dau cu ochii de mine si rasufla usurati. Nu am fata de controlor. 

De ce te-ai supune zilnic acestui micro atac de cord? De ce ai alege sa stai cu frica in san de fiecare data? Stiu ca asa se intampla! Am facut si eu blatul mai mult de nevoie pentru ca nu gaseam toneta de bilete deschisa. 

Stiti cat ma costa pe mine unul din lucrurile alea micute ce iti insenineaza ziua? Cam tot un leu si ceva pe calatorie. Desi ... pentru chipurile rozatoarelor panicate ce abia atunci realizeaza ca sunt in cusca cu un pradator ... as da chiar mai mult :)

Comentarii

  1. omul meu de pe cg, intelept si aratos. Iti zic eu de ce procedeaza astfel: pentru ADRENALINA!!! E chiar ieftina doza

    RăspundețiȘtergere
  2. E bine, te feresti de 10-20 de ori de control si te prinde o data si face tot cam cat ai "furat" tu..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mai exista bilete de hartie si aparate de compostat mecanic cam de un an.

    RăspundețiȘtergere
  4. Să vezi câte priviri speriate atragi când validezi cardul direct din portofel. :D

    Mie mi-e lene să-l mai scot așa că apropii tot portofelul de dispozitivul de validare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…