Treceți la conținutul principal

cat costa linistea ta zilnica?

Un leu si ceva ori doi. Adica cam trei lei am concluzionat eu. Atat ar costa ca atunci cand stai frumos intr-un autobuz/tramvai/troleibuz in Bucuresti sa nu te uiti ca un popandau inspaimantat in stanga si in dreapta cand compostez eu si se aude beepaitul ala strident.

Merg putin cu RATB -ul dar am observat ca atunci cand compostez induc o stare de neliniste catorva blatisti (hai ca suntem intre noi si nu ne mintim singuri - ei sunt sunt majoritatea calatorilor) gratie zgomotului produs de aparat. Incep sa se uite insistent spre locul de provenienta. Dau cu ochii de mine si rasufla usurati. Nu am fata de controlor. 

De ce te-ai supune zilnic acestui micro atac de cord? De ce ai alege sa stai cu frica in san de fiecare data? Stiu ca asa se intampla! Am facut si eu blatul mai mult de nevoie pentru ca nu gaseam toneta de bilete deschisa. 

Stiti cat ma costa pe mine unul din lucrurile alea micute ce iti insenineaza ziua? Cam tot un leu si ceva pe calatorie. Desi ... pentru chipurile rozatoarelor panicate ce abia atunci realizeaza ca sunt in cusca cu un pradator ... as da chiar mai mult :)

Comentarii

  1. omul meu de pe cg, intelept si aratos. Iti zic eu de ce procedeaza astfel: pentru ADRENALINA!!! E chiar ieftina doza

    RăspundețiȘtergere
  2. E bine, te feresti de 10-20 de ori de control si te prinde o data si face tot cam cat ai "furat" tu..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mai exista bilete de hartie si aparate de compostat mecanic cam de un an.

    RăspundețiȘtergere
  4. Să vezi câte priviri speriate atragi când validezi cardul direct din portofel. :D

    Mie mi-e lene să-l mai scot așa că apropii tot portofelul de dispozitivul de validare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …