Treceți la conținutul principal

Umbre Intunecate (2012) - mini review

Daca ai vazut un film al lui Tim Burton poti spune ca in mare le-ai vazut cam pe toate pe care le-a facut. Are aceelasi mod de a filma, cam aceeasi muzica, in mod cert incearca sa recreeze aceeasi atmosfera, cam aceleasi costume si in mod sigur aceeasi actori (johnny depp & helena bonham carter). Dar asta nu e o problema. Mie imi plac foarte mult filmele lui tocmai din acest motiv. Stiu la ce sa ma astept.

Aseara am fost la avanpremiera Umbre Intunecate (Dark Shadows) la Cinema City Sun Plaza sa vad ce isprava a mai regizat Tim Burton. De data asta e cu vampiri. I-a iesit mai mult comedie si cred ca asta era si intentia. Nu cred ca am mai ras atat de mult la un film de-al lui de ... niciodata. E bun si pe post de comedie neagra mai spre gri asa.

Cu toate ca este un amalgam de tot (comedie, horror & romance) m-am simtit bine si eu si sala - ce a ras cu pofta de multe ori. Nu e 3D (mai bine) si nici nu e pentru copii. Nu te sperie desi iti ridica parul pe mana de cateva ori (aici cred ca tine si de persoana ... mie mi-a ridicat).

Te binedispune dar te si dezamagesti cand se duce intr-o directie ... comerciala. Dar si lucrul asta e usor de ignorat daca esti un entuziast (nu am zis fan) al filmelor lui (The Nightmare Before Christmas, Beetlejuice, Batman, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street, Corpse Bride, Big Fish si Edward Scissorhands).

Seamana putin cu Familia Adams.

Eu il recomand si daca nu va place va astept sa imi spuneti aici pe blog (nu ma astept ca articolul asta sa aiba comentarii *smug face*). Trailer mai jos. Ejoy.


Comentarii

  1. Iti dau dreptate la partea cu familia Adams si pata de culoare si piloerectia (get your mind out of the gutter). In rest i-as ruga sa ia o pauza si ei si sa mai vina si domnul Burton cu ceva original data viitoare ca e in stare si sa il mai lase pe Depp la vatra in schimbului lui Jamie Campbell Bower. Just sayin' :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce ar schimba ceva ce ii merge atat de bine? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …