Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (prima parte)

Cand eram mai mic (10-12 ani) am pus mana pe niste pliante ale Cercetasilor si chiar ma gandeam sa aplic. Nu stiu exact ce s-a intamplat dar nu am ajuns sa fiu cercetas.

Astfel ca atunci cand cei de la Mercedes-Benz Romania (in calitate de sponsori si sustinatori activi) mi-au propus sa petrec un weekend alaturi de Cercetasii Romaniei nu am avut cum sa ii refuz. Drept urmare in acest weekend am cunoscut Lupisorii (4-10 ani) si Exploratorii (14-18 ani) in camp-urile lor din Lisa (Brasov) respectiv Cheile Varghisului (Harghita).

Este fascinant sa vezi atat de multi copii care se bucura de natura. Eu tot traiam cu impresia ca sunt toti dependenti de internet si gadgeturi. In schimb mi-a fost dat sa vad 150 de lupisori zambareti si cu o energie teribila. Ca argintul viu erau prin camp. Cantau la chitara, desenau, dansau, se jucau sau construiau diferite lucruri.

o parte din tabara Lupisorilor de la Lisa
Se bucurau de natura asa cum ar trebui sa o faca la varsta lor si cum am facut-o si eu cand eram mic. Nu sunt de acord cu modul asta sedentar de carese bucura multi copii in zilele noastre ca sa zic asa. Nu esti facut sa stai in fata calculatorului la varsta aia (4-10 ani). Un copil trebuie sa zburde pe campii alaturi de alti prichindei altfel nu isi traieste la intensitate maxima copilaria. Si un copil fara copilarie este poate cel mai trist lucru din lume.

echipa iepurasilor :)
Cercetasii Romaniei nu doar ca ii duc pe copii la zburdat dar ii si invata sa lucreze impreuna, sa fie responsabili si sa cunoasca natura. Mi se pare o oportunitate extraordinara pentru copiii de la oras care nu au bunici la tara. Fac si ei contact cu natura si vad ca de fapt munte nu inseamna doar stat intr-o pensiune/hotel si mers la restaurant. Muntele e mai mult de atat iar natura este cel mai bun prieten cand vine vorba de joaca.

""marturia" unei fetite de 10 ani
Oportunitate e si pentru parinti. Pentru o suma modica de 150 RON poti sa iti duci copilul intr-o excursie de 7 zile. 7 Zile in care te poti bucura de o vacanta sau doar de liniste. Bonus! copilul tau invata cate ceva despre supravietuirea in natura si responsabilitate. Dupa ce am stat alaturi de Lupisori pot sa va zic ca nu ai cum sa dai gres cu asa ceva. Macar pe aspectul egoist ca mai scapi de el cateva zile si tot merita fiecare banut.

la raportul de seara
Este ceva diferit fata de o tabara clasica. Te scoate putin din zona de confort si vacanta si te duce mai mult in directia didactica. Chiar daca totul e presarat cu zambete si glume tu inveti niste skill-uri ce te ajuta sa traiesti in natura. Pentru ca tu chiar traiesti in natura in cele 7 zile de camp.

Si la final ca sa intelegi cat de energici si zambareti erau cei mici .... un filmulet de la festivitatea de incheiere a campului national de la Lisa:



Daca te-a facut sa zambesti macar o data filmuletul asta ... eu cred ca mi-ai dat dreptate cu ceea ce am scris :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…