Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (prima parte)

Cand eram mai mic (10-12 ani) am pus mana pe niste pliante ale Cercetasilor si chiar ma gandeam sa aplic. Nu stiu exact ce s-a intamplat dar nu am ajuns sa fiu cercetas.

Astfel ca atunci cand cei de la Mercedes-Benz Romania (in calitate de sponsori si sustinatori activi) mi-au propus sa petrec un weekend alaturi de Cercetasii Romaniei nu am avut cum sa ii refuz. Drept urmare in acest weekend am cunoscut Lupisorii (4-10 ani) si Exploratorii (14-18 ani) in camp-urile lor din Lisa (Brasov) respectiv Cheile Varghisului (Harghita).

Este fascinant sa vezi atat de multi copii care se bucura de natura. Eu tot traiam cu impresia ca sunt toti dependenti de internet si gadgeturi. In schimb mi-a fost dat sa vad 150 de lupisori zambareti si cu o energie teribila. Ca argintul viu erau prin camp. Cantau la chitara, desenau, dansau, se jucau sau construiau diferite lucruri.

o parte din tabara Lupisorilor de la Lisa
Se bucurau de natura asa cum ar trebui sa o faca la varsta lor si cum am facut-o si eu cand eram mic. Nu sunt de acord cu modul asta sedentar de carese bucura multi copii in zilele noastre ca sa zic asa. Nu esti facut sa stai in fata calculatorului la varsta aia (4-10 ani). Un copil trebuie sa zburde pe campii alaturi de alti prichindei altfel nu isi traieste la intensitate maxima copilaria. Si un copil fara copilarie este poate cel mai trist lucru din lume.

echipa iepurasilor :)
Cercetasii Romaniei nu doar ca ii duc pe copii la zburdat dar ii si invata sa lucreze impreuna, sa fie responsabili si sa cunoasca natura. Mi se pare o oportunitate extraordinara pentru copiii de la oras care nu au bunici la tara. Fac si ei contact cu natura si vad ca de fapt munte nu inseamna doar stat intr-o pensiune/hotel si mers la restaurant. Muntele e mai mult de atat iar natura este cel mai bun prieten cand vine vorba de joaca.

""marturia" unei fetite de 10 ani
Oportunitate e si pentru parinti. Pentru o suma modica de 150 RON poti sa iti duci copilul intr-o excursie de 7 zile. 7 Zile in care te poti bucura de o vacanta sau doar de liniste. Bonus! copilul tau invata cate ceva despre supravietuirea in natura si responsabilitate. Dupa ce am stat alaturi de Lupisori pot sa va zic ca nu ai cum sa dai gres cu asa ceva. Macar pe aspectul egoist ca mai scapi de el cateva zile si tot merita fiecare banut.

la raportul de seara
Este ceva diferit fata de o tabara clasica. Te scoate putin din zona de confort si vacanta si te duce mai mult in directia didactica. Chiar daca totul e presarat cu zambete si glume tu inveti niste skill-uri ce te ajuta sa traiesti in natura. Pentru ca tu chiar traiesti in natura in cele 7 zile de camp.

Si la final ca sa intelegi cat de energici si zambareti erau cei mici .... un filmulet de la festivitatea de incheiere a campului national de la Lisa:



Daca te-a facut sa zambesti macar o data filmuletul asta ... eu cred ca mi-ai dat dreptate cu ceea ce am scris :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…