Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (prima parte)

Cand eram mai mic (10-12 ani) am pus mana pe niste pliante ale Cercetasilor si chiar ma gandeam sa aplic. Nu stiu exact ce s-a intamplat dar nu am ajuns sa fiu cercetas.

Astfel ca atunci cand cei de la Mercedes-Benz Romania (in calitate de sponsori si sustinatori activi) mi-au propus sa petrec un weekend alaturi de Cercetasii Romaniei nu am avut cum sa ii refuz. Drept urmare in acest weekend am cunoscut Lupisorii (4-10 ani) si Exploratorii (14-18 ani) in camp-urile lor din Lisa (Brasov) respectiv Cheile Varghisului (Harghita).

Este fascinant sa vezi atat de multi copii care se bucura de natura. Eu tot traiam cu impresia ca sunt toti dependenti de internet si gadgeturi. In schimb mi-a fost dat sa vad 150 de lupisori zambareti si cu o energie teribila. Ca argintul viu erau prin camp. Cantau la chitara, desenau, dansau, se jucau sau construiau diferite lucruri.

o parte din tabara Lupisorilor de la Lisa
Se bucurau de natura asa cum ar trebui sa o faca la varsta lor si cum am facut-o si eu cand eram mic. Nu sunt de acord cu modul asta sedentar de carese bucura multi copii in zilele noastre ca sa zic asa. Nu esti facut sa stai in fata calculatorului la varsta aia (4-10 ani). Un copil trebuie sa zburde pe campii alaturi de alti prichindei altfel nu isi traieste la intensitate maxima copilaria. Si un copil fara copilarie este poate cel mai trist lucru din lume.

echipa iepurasilor :)
Cercetasii Romaniei nu doar ca ii duc pe copii la zburdat dar ii si invata sa lucreze impreuna, sa fie responsabili si sa cunoasca natura. Mi se pare o oportunitate extraordinara pentru copiii de la oras care nu au bunici la tara. Fac si ei contact cu natura si vad ca de fapt munte nu inseamna doar stat intr-o pensiune/hotel si mers la restaurant. Muntele e mai mult de atat iar natura este cel mai bun prieten cand vine vorba de joaca.

""marturia" unei fetite de 10 ani
Oportunitate e si pentru parinti. Pentru o suma modica de 150 RON poti sa iti duci copilul intr-o excursie de 7 zile. 7 Zile in care te poti bucura de o vacanta sau doar de liniste. Bonus! copilul tau invata cate ceva despre supravietuirea in natura si responsabilitate. Dupa ce am stat alaturi de Lupisori pot sa va zic ca nu ai cum sa dai gres cu asa ceva. Macar pe aspectul egoist ca mai scapi de el cateva zile si tot merita fiecare banut.

la raportul de seara
Este ceva diferit fata de o tabara clasica. Te scoate putin din zona de confort si vacanta si te duce mai mult in directia didactica. Chiar daca totul e presarat cu zambete si glume tu inveti niste skill-uri ce te ajuta sa traiesti in natura. Pentru ca tu chiar traiesti in natura in cele 7 zile de camp.

Si la final ca sa intelegi cat de energici si zambareti erau cei mici .... un filmulet de la festivitatea de incheiere a campului national de la Lisa:



Daca te-a facut sa zambesti macar o data filmuletul asta ... eu cred ca mi-ai dat dreptate cu ceea ce am scris :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…