Treceți la conținutul principal

Ce ma enerveaza cel mai mult la biciclisti..

Anul trecut am scris niste sfaturi de bun simt despre mersul pe bicicleta (link), dar simt nevoia sa revin cu o lista de asa nu. Cam ce am vazut eu prin oras. De unele si eu m-am facut vinovat la viata mea. Doar nu se putea unul fara de pacat sa arunce primul cu piatra...

Ma enerveaza biciclistii care... 
  • vorbesc la telefon - simplu si la obiect: n-ai voie sa vorbesti la telefon cand stai confortabil intr-un scaun, atunci de ce ai avea voie sa o faci cand esti in echilibru pe doua roti? 
  • fumeaza - in general fumezi cu mana dominanta, iar mana "bleaga" este cea raspunzatoare pentru franat. Majoritatea sunt dreptaci si mana stanga (frana fata) este raspunatoare cu opritul. Frana pe fata este cel mai cretin mod prin care poti sa opresti o bicicleta. In plus, la nevoie trebuie sa pui frana cu ambele maine pentru o oprire efecienta. 
  • asculta muzica - am facut si eu asta si mi-am dat seama ca nu este bine. Cand esti atat de firav pe 2 roti, ai nevoie de toate simturile pentru a te duce in siguranta la destinatie. Un claxon, o "ma-ta-i proasta" te poate salva de la un accident.
  • merg prea incet pe drumurile publice - ai iesit la plimbare? treci pe trotuar. N-ai ce sa cauti pe drum daca mergi sub 15 km/h. As zice chiar 20-22, dar pare prea mult. Nu este frumos ca o masina sau un biciclist sa iti stea in fund pentru ca tu nu poti mai mult si n-au cum sa te depaseasca. Vrei sa fii luat in serios? Mergi serios.
  • trec pe rosu - cea mai mare cretinatate pe care un biciclist poate sa o faca. Respecta legislatia cand esti pe drum. Nu esti mai special sau mai cool fata de cei care merg cu masina. E o tradare atunci cand ceilalti participanti in trafic te respecta iar tu ii abandonezi la primul rosu vazut. Se simt si ei tradati, iar tu mai bati un cui in mentalitatea "biciclistii n-au ce sa caute pe drum"
  • merg pe contrasens pe bulevard - M-am intalnit cu unul care pedala cu nonsalanta pe banda mea. In stanga mea masini ce mergeau cu viteza, in dreapta bordura mare. Ma opresc pentru ca nu aveam cum sa trec de el. Opreste si el. Il intreb de ce face asta, imi zambeste si isi continua drumul. Cretin.
  • cred ca toata banda intai e a lor - vorbim atat de mult despre constientizarea  noastra a biciclistilor pe drumuri ... incat uitam sa constientizam ca mai sunt si soferi pe drumurile alea. Daca poti sa mergi in siguranta pe langa bordura ... fa-o!
  • prefera sa moara cu dreptatea in mana - lasa ca ma duc tare pentru ca ala TREBUIE sa imi dea prioritate. Gresit. Invata-ti locul in lantul trofic de pe sosea. Nu e corect ce zic, dar este sigur. 
  • agreseaza pietonii care merg pe pistele de biciclete - zic ca mai intai trebuie sa iti vezi lungul nasului, iar apoi sa te iei de aia care fac o chestie ilegala. Pare de bun simt, nu? Ei bine nu este asa. Sunt destui idioti care aproape ar intra in saracii oameni pentru ca acestia se afla pe pista LOR de bicicleta. Hai sictir!
  • nu stiu sa semnalizeze - hai ca nu este atat de greu sa iti arati intentia de a face stanga sau dreapta. E usor si arati bine cand iti flexezi bratul. 
Cam astea imi trec prin cap acu dupa cateva mii de km prin Bucuresti. E mai bine ca anul trecut, dar tot mai avem mult pana cand vor disparea genul asta se insemnari. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…