Treceți la conținutul principal

Review: Star Trek In Intuneric (2013)

Aseara, in avanpremiera la IMAX am vazut Star Trek-ul nou. Aveam foarte multe asteptari, pentru ca sunt putin mai mult fan Star Trek. Filmul din 2009 l-am vazut de vreo 7-8 ori. Mai toate serialele cap coada. Sunt acolo.

Totusi, aseara parca ceva nu a click-uit in inima mea. Filmul e bun si te tine in priza. Are glumite, actiune, efecte speciale ... dar si prea multe lamentari sentimentale. Aici e de fapt problema. Nu stiu daca se pretau lucrurile acestea in universul Star Trek.

Tot bullshit-ul asta emotional obisnuia sa fie pe sistemul fast-food: facut repede, de mantuiala si cu de toate. Sa fie acolo. Si era fain asa. Acum prea miroase asa a blabla-uri lacrimogene à la Star Wars. Blestemat sa fii JJ.

Poate sunt prea dur. Lamentarile mele se rezuma la 10 minute de film. Teoretic, n-ar trebuie sa strice atat de mult placerea de a vedea filmul. Si nici nu strica. Am eu o problema cu villain-ul. Este cel mai plictisitor din tot universul Star Trek. Nu zic mai multe. Fara spoilere.

Filmul este de vazut. Fie ca esti fan sau nu. Cred ca o sa il apreciezi mai mult daca nu esti fan. Am tras cu urechea la ce mai vorbeau oamenii dupa film, erau incantati de el. Am auzit "bun", "excelent", "mi-a placut".



Si acum pe scurt putin despre alte aspecte ale filmului:
  • muzica - bunicica. 
  • efectele speciale - BIG Like
  • 3Dul - ne puteam lipsi cu succes de el, dar pentru 3-4 faze a meritat
  • povestea - faina dar destul de previzibila pentru un fani
  • factorul glumita - bun bun, dar vroiam mai mult 
  • personajele - cele noi introduse sunt destul de enervante. Tot cu ai' batrani faci treaba
  • klingonienii - ce-ati patit baieti? de ce ati ajuns atat de rau? ratie la cafeaua de dimineata? (oops spoiler)
La noi apare pe 17 Mai. E bine. Cu o zi mai tarziu fata de premiera din US. Recomand sa il vedeti la cinema. Un ecran mare pentru o nava mare :)

ps. Pentru o secunda am avut senzatia ca o sa fie cu borgi ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …