Treceți la conținutul principal

Review: Pacific Rim (2013)

[inceput pentru old gamers] In primul rand vreau sa zic ca eu sunt mega fun mechs. Am jucat destul de mult Mechwarrior 3 online. Am ciupit putin si din beta testul pentru Mechwarrior Online. Mi-a placut foarte mult si Metal Fatigue. Filmul se apropie cel mai mult de senzatia pe care ti-o lasa Metal Fatigue.

[inceput pentru non gamers] Filmul este unul usor. Stie exact ce atuuri are si unde ii sunt lipsurile. Nu se vrea o capodopera si asta se vede in cum evolueaza personajele si cat de simplista este povestea.

Totusi, asta nu este un film unde te duci pentru poveste sau pentru personaje memorabile. Mergi pentru efecte speciale si pentru bataliile interminabile intre roboti (jaegers) si monstri (kaijus). Actiune cauti si actiune primesti.

Filmul este 3D si este genul "must see on a big screen". Eu l-am vazut la Romtelecom IMAX (link) si am ramas placut surprins de imersiunea realizata - aveai senzatia ca esti acolo. Multe cadre sunt filmate de jos pentru a accentua dimensiunile colosale a robotilor si a monstrilor, dar si te ajute sa te simti si mai mic si mai neputincios in fata acestor pericole. Smart.

Trailer:



La sfarsit mi-am dat seama de ce mi se pareau atat de cunoscuti kaijus - regizorul este Guillermo del Toro si kaijus seamana foarte mult cu monstrul din Pan's Labyrinth. I like.

Avand istoria mea cu mechs de prin diferite jocuri ... nu are rost sa zic cu cat interes am asteptat filmul asta. Nu m-a dezamagit. E chiar foarte bun pentru un film usor (light). Singurul lucru la care ma gandesc acum e ca poate reuseste sa starneasca o pasiune pentru mechs si o sa ne bucuram de pe viitor de jocuri si filme noi pe subiectul asta.

Recomand. Mergi sa il vezi :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…