Treceți la conținutul principal

Review: Pacific Rim (2013)

[inceput pentru old gamers] In primul rand vreau sa zic ca eu sunt mega fun mechs. Am jucat destul de mult Mechwarrior 3 online. Am ciupit putin si din beta testul pentru Mechwarrior Online. Mi-a placut foarte mult si Metal Fatigue. Filmul se apropie cel mai mult de senzatia pe care ti-o lasa Metal Fatigue.

[inceput pentru non gamers] Filmul este unul usor. Stie exact ce atuuri are si unde ii sunt lipsurile. Nu se vrea o capodopera si asta se vede in cum evolueaza personajele si cat de simplista este povestea.

Totusi, asta nu este un film unde te duci pentru poveste sau pentru personaje memorabile. Mergi pentru efecte speciale si pentru bataliile interminabile intre roboti (jaegers) si monstri (kaijus). Actiune cauti si actiune primesti.

Filmul este 3D si este genul "must see on a big screen". Eu l-am vazut la Romtelecom IMAX (link) si am ramas placut surprins de imersiunea realizata - aveai senzatia ca esti acolo. Multe cadre sunt filmate de jos pentru a accentua dimensiunile colosale a robotilor si a monstrilor, dar si te ajute sa te simti si mai mic si mai neputincios in fata acestor pericole. Smart.

Trailer:



La sfarsit mi-am dat seama de ce mi se pareau atat de cunoscuti kaijus - regizorul este Guillermo del Toro si kaijus seamana foarte mult cu monstrul din Pan's Labyrinth. I like.

Avand istoria mea cu mechs de prin diferite jocuri ... nu are rost sa zic cu cat interes am asteptat filmul asta. Nu m-a dezamagit. E chiar foarte bun pentru un film usor (light). Singurul lucru la care ma gandesc acum e ca poate reuseste sa starneasca o pasiune pentru mechs si o sa ne bucuram de pe viitor de jocuri si filme noi pe subiectul asta.

Recomand. Mergi sa il vezi :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …