Treceți la conținutul principal

Happy Birthday Mr. Jack & Mr Arthur

Fiecare luna Septembrie vine cu doua aniversari cunoscute de orice fin degustator de paine lichida sau etanol intemnitat intr-un singur butoi. Una e o poveste romantizata despre domnul Jack Daniel si cum s-a pierd ziua de nastere in urma unui incendiu. A doua este se petrecere intr-o joi la ceas de seara cand ii cantam la multi ani domnului Arthur Guinness.


Pe Jack Daniel il tot sarbatoresc de la inceputul lunii. Asa se cade. Se stie ca s-a nascut candva in septembrie, dar nu se stie data exacta ... asa ca il poti sarbatori in fiecare zi de inceput de toamna. L-am sarbatorit mai intens saptamana trecuta intr-o fabrica parasita alaturi de cei de la Smash Mouth (And then I saw her face /
Now I'm a believer) si niste motociclisti din Constanta. Ciudatica combinatia de strasuri si tatuaje. Dar dupa ce il lasi pe Jack sa iti explice 3-4 vorbe la ureche, parca vezi totul in alta lumina. Mai ai timp sa ii zici La Multi Ani pe pagina lui de Facebook aici!

Iar azi (26.09) il sabatorim pe Arthur Guinness - motivul pentru care multe lucruri bune incep cu o halba negricioasa. Halba pe care o voi ridica de multe ori  diseara prin Centrul Vechi. Ca asa e cel mai bun mod prin care sa iti sarbatoresti niste prieteni vechi. Nu cu hashtag-uri, instamood-uri sau alte prostioare de gen. Like-ul se da aici si se accepta doar daca vine insotit de trasul clopotului dintr-un Irish Pub (cand inseamna ca dai de baut la toti din bar).

Pe mail-ul meu s-au mai strecurat si fratii Barbierii alaturi de Gaspare Campari cu o invitatie de petrecere pentru vineri seara (27.06). De data asta sarbatorim sfarsitul sezonului estival cu niste Aperol Spritz. Niciodata nu am fost bun in a imi lua la revedere. Prefer oricand sa zic "pe data viitoare". Intra aici daca maine vrei sa vezi viata in portocaliu.

V-am zis ca Septembrie este o luna buna pentru muzicienii paharelor :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Băi băiete, ce naiba s-a întâmplat cu manele de au ajuns în halul ăsta?

Mă uitam azi pe YouTube trending și am dat peste ultimul super hit Guță. Am dat click de curiozitate, că așa se zice întotdeauna pe internet, să vadă și ochiul meu ce mai e pe val în zona asta muzicală. Șoc și groază. Dezastru. INCREDIBIL!

Intro-ul este unul banal și nu te atrage la aruncat nici măcar cu monede în cântăreț. Guță este în mizerie și a ajuns să poarte Calvin Klein. Calvin-Fucking-Klein! Opulența a dispărut și cum petrece cu cafea la dozator și apă plată. Fata aia e mai înfofolită ca un prichindel înainte de Revoluție - nu tu decolteu generos sau animal print. Băi băiete!!! Ce dracu e asta?

Pentru mine, Maestrul este era cel dintâi profesor de șmecherie al țarii. O legendă ce acum 5 ani ne-a făcut tuturor o favoare și ne-a adus pe calea cea buna printr-o exercițiu de forță și artă ce, pentru mine cel puțin, a rămas în istorie ca cel mai mișto videoclip de manele al tuturor timpurilor. Îi dau embed mai jos că să vedeți despre ce e vorba, deși cred că toți știți la ce mă r…