Treceți la conținutul principal

Happy Birthday Mr. Jack & Mr Arthur

Fiecare luna Septembrie vine cu doua aniversari cunoscute de orice fin degustator de paine lichida sau etanol intemnitat intr-un singur butoi. Una e o poveste romantizata despre domnul Jack Daniel si cum s-a pierd ziua de nastere in urma unui incendiu. A doua este se petrecere intr-o joi la ceas de seara cand ii cantam la multi ani domnului Arthur Guinness.


Pe Jack Daniel il tot sarbatoresc de la inceputul lunii. Asa se cade. Se stie ca s-a nascut candva in septembrie, dar nu se stie data exacta ... asa ca il poti sarbatori in fiecare zi de inceput de toamna. L-am sarbatorit mai intens saptamana trecuta intr-o fabrica parasita alaturi de cei de la Smash Mouth (And then I saw her face /
Now I'm a believer) si niste motociclisti din Constanta. Ciudatica combinatia de strasuri si tatuaje. Dar dupa ce il lasi pe Jack sa iti explice 3-4 vorbe la ureche, parca vezi totul in alta lumina. Mai ai timp sa ii zici La Multi Ani pe pagina lui de Facebook aici!

Iar azi (26.09) il sabatorim pe Arthur Guinness - motivul pentru care multe lucruri bune incep cu o halba negricioasa. Halba pe care o voi ridica de multe ori  diseara prin Centrul Vechi. Ca asa e cel mai bun mod prin care sa iti sarbatoresti niste prieteni vechi. Nu cu hashtag-uri, instamood-uri sau alte prostioare de gen. Like-ul se da aici si se accepta doar daca vine insotit de trasul clopotului dintr-un Irish Pub (cand inseamna ca dai de baut la toti din bar).

Pe mail-ul meu s-au mai strecurat si fratii Barbierii alaturi de Gaspare Campari cu o invitatie de petrecere pentru vineri seara (27.06). De data asta sarbatorim sfarsitul sezonului estival cu niste Aperol Spritz. Niciodata nu am fost bun in a imi lua la revedere. Prefer oricand sa zic "pe data viitoare". Intra aici daca maine vrei sa vezi viata in portocaliu.

V-am zis ca Septembrie este o luna buna pentru muzicienii paharelor :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…