Treceți la conținutul principal

Happy Birthday Mr. Jack & Mr Arthur

Fiecare luna Septembrie vine cu doua aniversari cunoscute de orice fin degustator de paine lichida sau etanol intemnitat intr-un singur butoi. Una e o poveste romantizata despre domnul Jack Daniel si cum s-a pierd ziua de nastere in urma unui incendiu. A doua este se petrecere intr-o joi la ceas de seara cand ii cantam la multi ani domnului Arthur Guinness.


Pe Jack Daniel il tot sarbatoresc de la inceputul lunii. Asa se cade. Se stie ca s-a nascut candva in septembrie, dar nu se stie data exacta ... asa ca il poti sarbatori in fiecare zi de inceput de toamna. L-am sarbatorit mai intens saptamana trecuta intr-o fabrica parasita alaturi de cei de la Smash Mouth (And then I saw her face /
Now I'm a believer) si niste motociclisti din Constanta. Ciudatica combinatia de strasuri si tatuaje. Dar dupa ce il lasi pe Jack sa iti explice 3-4 vorbe la ureche, parca vezi totul in alta lumina. Mai ai timp sa ii zici La Multi Ani pe pagina lui de Facebook aici!

Iar azi (26.09) il sabatorim pe Arthur Guinness - motivul pentru care multe lucruri bune incep cu o halba negricioasa. Halba pe care o voi ridica de multe ori  diseara prin Centrul Vechi. Ca asa e cel mai bun mod prin care sa iti sarbatoresti niste prieteni vechi. Nu cu hashtag-uri, instamood-uri sau alte prostioare de gen. Like-ul se da aici si se accepta doar daca vine insotit de trasul clopotului dintr-un Irish Pub (cand inseamna ca dai de baut la toti din bar).

Pe mail-ul meu s-au mai strecurat si fratii Barbierii alaturi de Gaspare Campari cu o invitatie de petrecere pentru vineri seara (27.06). De data asta sarbatorim sfarsitul sezonului estival cu niste Aperol Spritz. Niciodata nu am fost bun in a imi lua la revedere. Prefer oricand sa zic "pe data viitoare". Intra aici daca maine vrei sa vezi viata in portocaliu.

V-am zis ca Septembrie este o luna buna pentru muzicienii paharelor :)

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…