Treceți la conținutul principal

Happy Birthday Mr. Jack & Mr Arthur

Fiecare luna Septembrie vine cu doua aniversari cunoscute de orice fin degustator de paine lichida sau etanol intemnitat intr-un singur butoi. Una e o poveste romantizata despre domnul Jack Daniel si cum s-a pierd ziua de nastere in urma unui incendiu. A doua este se petrecere intr-o joi la ceas de seara cand ii cantam la multi ani domnului Arthur Guinness.


Pe Jack Daniel il tot sarbatoresc de la inceputul lunii. Asa se cade. Se stie ca s-a nascut candva in septembrie, dar nu se stie data exacta ... asa ca il poti sarbatori in fiecare zi de inceput de toamna. L-am sarbatorit mai intens saptamana trecuta intr-o fabrica parasita alaturi de cei de la Smash Mouth (And then I saw her face /
Now I'm a believer) si niste motociclisti din Constanta. Ciudatica combinatia de strasuri si tatuaje. Dar dupa ce il lasi pe Jack sa iti explice 3-4 vorbe la ureche, parca vezi totul in alta lumina. Mai ai timp sa ii zici La Multi Ani pe pagina lui de Facebook aici!

Iar azi (26.09) il sabatorim pe Arthur Guinness - motivul pentru care multe lucruri bune incep cu o halba negricioasa. Halba pe care o voi ridica de multe ori  diseara prin Centrul Vechi. Ca asa e cel mai bun mod prin care sa iti sarbatoresti niste prieteni vechi. Nu cu hashtag-uri, instamood-uri sau alte prostioare de gen. Like-ul se da aici si se accepta doar daca vine insotit de trasul clopotului dintr-un Irish Pub (cand inseamna ca dai de baut la toti din bar).

Pe mail-ul meu s-au mai strecurat si fratii Barbierii alaturi de Gaspare Campari cu o invitatie de petrecere pentru vineri seara (27.06). De data asta sarbatorim sfarsitul sezonului estival cu niste Aperol Spritz. Niciodata nu am fost bun in a imi lua la revedere. Prefer oricand sa zic "pe data viitoare". Intra aici daca maine vrei sa vezi viata in portocaliu.

V-am zis ca Septembrie este o luna buna pentru muzicienii paharelor :)

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…