Treceți la conținutul principal

Ti-am analizat berea de pe masa si te-am judecat imediat!

Asta referitor la ce zicea Cetin acum o saptamana pe blog: nu-i place Guinness-ul si da o palma bloggerilor ce au sarbatorit Saint Patrick's Day la party-ul Guinness. I-am surfat putin prin comentarii si n-am inteles cum un brand de bere poate starni reactii atat de puternice.

Oameni bun, sa ne relaxam. Nimeni nu are adevarul absolut - cel putin nu cand vine vorba de bere. V-o zice un om care isi face bere acasa. E doar un instrument pe care il asociezi cu unele momente placute. Daca reusesti sa realizezi asta, vei vedea ca unele beri se preteaza mai bine unor anumite stari de spirit - de unde rezulta sau mai bine spus... a fost generat brand DNA-ul lor.

Eu am beri pe care le beau cand ma uit la sport (Champions League, CM, ciclism & F1), cand stau la o terasa in Bucuresti, cand mananc ceva la un restaurant, cand gatesc ceva acasa, cand sunt la apres ski si exemplele pot sa continue. Starea de spirit imi dicteaza ce bere urmeaza sa imi comand. Nu vreau sa am o relatie de monogamie cu un brand de bere, pentru ca iubesc atat de mult berea.

 Zicand acestea, va zic ca intotdeauna mi-a placut Saint Patrick's Day. Este singura zi din an in care sarbatorim o stare de spirit ce are in plan secund berea.  In niciun caz nu este singura zi din an in care eu sarbatoresc relatia emotionala pe care o am cu respectivul lichid, dar e singura in care toti suntem la unison. Anul acesta, peste 100 000 de romani l-au sarbatorit weekend-ul trecut pe Sfantu' Patric intr-un irish pub.



Aici vroiam sa ajung. Guinness n-as bea niciodata la o clasica de primavara (ciclism - pentru cei ce nu se pricep) sau la un restaurant mai fitos, pentru ca nu cu asta asociez berea respectiva. In schimb, da-mi un party intr-un irish pub si o sa fiu primul la bar care isi comanda draftul negru. Sa nu mai zic de Saint Patrick's - cand in trecut am mers in pub crawling-uri sau am vanat la loteria hameiului o palarie din aia cretina pe care o poarta cu mandrie toti entuziastii de bere pe 17 Martie - cand berea irlandeza completeaza cu succes starea de euforie.

Despre asta vorba! Berea e legata de o anumita stare de spirit. Enjoy it!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…