Treceți la conținutul principal

Ti-am analizat berea de pe masa si te-am judecat imediat!

Asta referitor la ce zicea Cetin acum o saptamana pe blog: nu-i place Guinness-ul si da o palma bloggerilor ce au sarbatorit Saint Patrick's Day la party-ul Guinness. I-am surfat putin prin comentarii si n-am inteles cum un brand de bere poate starni reactii atat de puternice.

Oameni bun, sa ne relaxam. Nimeni nu are adevarul absolut - cel putin nu cand vine vorba de bere. V-o zice un om care isi face bere acasa. E doar un instrument pe care il asociezi cu unele momente placute. Daca reusesti sa realizezi asta, vei vedea ca unele beri se preteaza mai bine unor anumite stari de spirit - de unde rezulta sau mai bine spus... a fost generat brand DNA-ul lor.

Eu am beri pe care le beau cand ma uit la sport (Champions League, CM, ciclism & F1), cand stau la o terasa in Bucuresti, cand mananc ceva la un restaurant, cand gatesc ceva acasa, cand sunt la apres ski si exemplele pot sa continue. Starea de spirit imi dicteaza ce bere urmeaza sa imi comand. Nu vreau sa am o relatie de monogamie cu un brand de bere, pentru ca iubesc atat de mult berea.

 Zicand acestea, va zic ca intotdeauna mi-a placut Saint Patrick's Day. Este singura zi din an in care sarbatorim o stare de spirit ce are in plan secund berea.  In niciun caz nu este singura zi din an in care eu sarbatoresc relatia emotionala pe care o am cu respectivul lichid, dar e singura in care toti suntem la unison. Anul acesta, peste 100 000 de romani l-au sarbatorit weekend-ul trecut pe Sfantu' Patric intr-un irish pub.



Aici vroiam sa ajung. Guinness n-as bea niciodata la o clasica de primavara (ciclism - pentru cei ce nu se pricep) sau la un restaurant mai fitos, pentru ca nu cu asta asociez berea respectiva. In schimb, da-mi un party intr-un irish pub si o sa fiu primul la bar care isi comanda draftul negru. Sa nu mai zic de Saint Patrick's - cand in trecut am mers in pub crawling-uri sau am vanat la loteria hameiului o palarie din aia cretina pe care o poarta cu mandrie toti entuziastii de bere pe 17 Martie - cand berea irlandeza completeaza cu succes starea de euforie.

Despre asta vorba! Berea e legata de o anumita stare de spirit. Enjoy it!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…