Treceți la conținutul principal

Ti-am analizat berea de pe masa si te-am judecat imediat!

Asta referitor la ce zicea Cetin acum o saptamana pe blog: nu-i place Guinness-ul si da o palma bloggerilor ce au sarbatorit Saint Patrick's Day la party-ul Guinness. I-am surfat putin prin comentarii si n-am inteles cum un brand de bere poate starni reactii atat de puternice.

Oameni bun, sa ne relaxam. Nimeni nu are adevarul absolut - cel putin nu cand vine vorba de bere. V-o zice un om care isi face bere acasa. E doar un instrument pe care il asociezi cu unele momente placute. Daca reusesti sa realizezi asta, vei vedea ca unele beri se preteaza mai bine unor anumite stari de spirit - de unde rezulta sau mai bine spus... a fost generat brand DNA-ul lor.

Eu am beri pe care le beau cand ma uit la sport (Champions League, CM, ciclism & F1), cand stau la o terasa in Bucuresti, cand mananc ceva la un restaurant, cand gatesc ceva acasa, cand sunt la apres ski si exemplele pot sa continue. Starea de spirit imi dicteaza ce bere urmeaza sa imi comand. Nu vreau sa am o relatie de monogamie cu un brand de bere, pentru ca iubesc atat de mult berea.

 Zicand acestea, va zic ca intotdeauna mi-a placut Saint Patrick's Day. Este singura zi din an in care sarbatorim o stare de spirit ce are in plan secund berea.  In niciun caz nu este singura zi din an in care eu sarbatoresc relatia emotionala pe care o am cu respectivul lichid, dar e singura in care toti suntem la unison. Anul acesta, peste 100 000 de romani l-au sarbatorit weekend-ul trecut pe Sfantu' Patric intr-un irish pub.



Aici vroiam sa ajung. Guinness n-as bea niciodata la o clasica de primavara (ciclism - pentru cei ce nu se pricep) sau la un restaurant mai fitos, pentru ca nu cu asta asociez berea respectiva. In schimb, da-mi un party intr-un irish pub si o sa fiu primul la bar care isi comanda draftul negru. Sa nu mai zic de Saint Patrick's - cand in trecut am mers in pub crawling-uri sau am vanat la loteria hameiului o palarie din aia cretina pe care o poarta cu mandrie toti entuziastii de bere pe 17 Martie - cand berea irlandeza completeaza cu succes starea de euforie.

Despre asta vorba! Berea e legata de o anumita stare de spirit. Enjoy it!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…