Treceți la conținutul principal

Concluzia bataliei MasterChef cu Hell's Kitchen: am uitat sa gatim!

Pentru doua emisiuni care ar trebui sa fie despre gatit, aseara n-am vazut prea multa actiune in fata aragazului. Sa imi fie fara suparare, dar eu ma asteptam sa invat ceva. Sa fur putin tehnica. Un fel de best practices in bucatarie. Ceva care sa ma ajute. Nope. Show-urile astea doua sunt despre cu totul altceva. Nu sunt despre gatit.

MasterChef poate la fel de usor sa se numeasca "premii pentru cauzele sociale care stiu sa faca ceva de mancare", iar Hell's Kitchen ar fi bine ca sa isi schimbe numele in "cocalari si pitzipoance care indruga ceva despre mancare". Cu toate astea, MasterChef e putin mai usor de digerat. Macar nu mai sunt juratii de anul trecut. Oh ce bine ca s-au dus la HK! E mult mai usor sa nu iti placa ceva cand tot amestecul e facut ce lucruri care te dezgusta.

Sondaj rapid: Daca ii judeci doar dupa poze, care crezi ca or sa iti fie mai simpatici? 
Ce problema am eu cu juratii de la HK? Plastiline modelate dupa personalitatile celor de la MasterChef US care n-au sarmul acelora. In plus, nu-mi plac ca sunt tot timpul cu o falca-n pamant. Sa nu confundam seriozitatea cu nervozitatea. Oamenii astia par sa fie intr-o continua tortura datorita povarei de a juriza emisiuni culinare. Ce nu inteleg eu este incapatanarea lor de a nu renunta la aceasta corvoada.

Nici cu cei de la MC nu-mi este rusine. Domnisoara pare sclifosita, hipsterul incearca sa fie rau dar nu poate, iar Hadean pare ca regreta decizia de a participa. Cu toate astea, macar zambesc mai des si nu par sa fie atat de iritati de tot si toate.


De ce pun atat de mult accept pe emotiile generate de juriu? Pentru ca daca tot nu vad o emisiune culinara, macar sa vad ceva distractiv. Ceva care sa ma faca sa ma simt bine. Nu sunt dispus sa ma uit 3 ore la umilirea si jignirea unor oameni. Nu sunt dispus sa ma uit atat timp la cazuri sociale sau la cocalari pe jmecherie si pitzipoance pe hatereala. Exista YouTube pentru acest lucru si iti ia fix 3 minute sa iti satisfaci nevoia asta.

Cam  multa vorba despre juriu, emotii si alte lucruri conexe ... si cam putina despre mancare. Pai ce as putea sa zic? Dupa 2 ore de uitat alternativ la MC si HK, n-am ramas cu nicio reteta in cap. Un pro tip despre cum sa faci sau sa nu faci ceva in bucatarie. Orice legat de gatit!

Pacat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …