Treceți la conținutul principal

Lansari: Tuborg Christmas Brew, Beef Gourmet, Chicken Cordon Bleu si Ziua Z

Se intampla niste lansari zilele astea, asa ca mi-am zis ca n-ar fi rau sa zic cate ceva de ele pe blog.

Prima lansare este un overdue din partea mea de aproape 20 de zile, dar scuza e ca abia zilele astea am inceput sa vad produsul mai des prin baruri si supermarket-uri. E vorba de Tuborg Christmas Brew! Yay. A venit berea de sarbatori.


Rosiatica, putin mai tare (5.6%) si cu o aroma de care iti aduci aminte cu placere - Tuborg Christmas Brew este berea care ma "enerveaza" cel mai mult. Ea si cu Delirium Noel. Nu apreciez deloc ideea de editie limitata la o bere pentru ca nu poti sa o degusti de fiecare data cand doresti. De ce trebuie sa fie neaparat Craciunul pentru ca gusta putin din spiritul de sarbatori?

Oricum, cred ca trebuie sa zic ca este de pe 7 noiembrie lansata. A fost o nebunie vinerea aia: s-a mers la fabrica, toata lumea era imbracata ca pentru un Craciun albastru, degustat responsabil, redegustat iresponsabil, toata lumea canta, s-a plecat cu camioanele care transportau primele sticle de TCB, party in Centru Vechi. A fost foarte greu :)))

Partea buna ca avem vreo 35 zile oficiale de a ne bucura de ea. In 2015 intram cu berea cumparata inainte. O singura rugaminte am inainte sa continui cu insiruirea lansarilor. Nu dati click pe link-ul de mai sus. Sunt la al  9-lea repeat deja :)


Urmatoarea lansare se intampla vineri (28 noiembrie) la McDonald’s si consta in 2 sandvisuri Chicken Cordon Bleu si Beef Gourmet. Pe cel de vita l-am incercat aseara si am fost surprins de gustul intepator. Nu prea este un lucru de care te lovesti des la Mc. Se mai intampla pe la ocazii din acestea limitate sa mai prinzi un sos barbecue sau grill, dar in general evita sa incline prea mult balanta in directia asta a spiciness-ului.

Cred ca joaca la un pariu sigur: sunt multi care afirma ca ar vrea ceva foarte intepator, ca apoi sa bulbuce ochii la ceva de o mie doua pe scara Scoville. Desi Beef Gourmet-ul e o tentativa pentru genul asta de oameni, mie mi-a placut. Rezonabil de mare, cat de cat chipes (totusi Big Mac-ul arata mai bine) si cu un mix placut de carne de vita, branza, ceapa si castraveti murati. Pana pe 8 ianuarie sa te tot bucuri de el.

Nu ma intrebati de cel de pui pentru ca nu am incercat si oricum nu inteleg rostul unui pui intr-un burger :)


Dupa bautura si mancare parca ar merge un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial. Mai ales daca e vorba de debarcarea in Normandia - operatiunea favorita a tuturor oamenilor care au auzit de WW2. Ah. Care este operatiunea mea favorita din razboiul respectiv? Market Garden.

Cu toate astea, cei de la History promit un documentar interesant despre Normandia - cu filmari color si toate cele.  Se numeste Ziua Z: Filmele pierdute si se difuzeaza in fiecare sambata de la ora 21 cu startul pe 6 decembrie.

Daca e sa ma intrebi pe mine, ziua aleasa nu este tocmai inspirata. Pentru mine un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial s-ar potrivi cu o zi de marti, poate chiar joi. In niciun caz n-as pune sambata de la ora 9 , dar sa speram ca e in reluare duminica de la ora 12 (intocmai cum este acum programul).

Poate ti se pare ciudata alaturarea acestor lansari, dar asculta-ma ce zic: bere, sandvisuri si Al Doilea Razboi Mondial merg mana in mana intr-un weekend lenes :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…