Treceți la conținutul principal

Lansari: Tuborg Christmas Brew, Beef Gourmet, Chicken Cordon Bleu si Ziua Z

Se intampla niste lansari zilele astea, asa ca mi-am zis ca n-ar fi rau sa zic cate ceva de ele pe blog.

Prima lansare este un overdue din partea mea de aproape 20 de zile, dar scuza e ca abia zilele astea am inceput sa vad produsul mai des prin baruri si supermarket-uri. E vorba de Tuborg Christmas Brew! Yay. A venit berea de sarbatori.


Rosiatica, putin mai tare (5.6%) si cu o aroma de care iti aduci aminte cu placere - Tuborg Christmas Brew este berea care ma "enerveaza" cel mai mult. Ea si cu Delirium Noel. Nu apreciez deloc ideea de editie limitata la o bere pentru ca nu poti sa o degusti de fiecare data cand doresti. De ce trebuie sa fie neaparat Craciunul pentru ca gusta putin din spiritul de sarbatori?

Oricum, cred ca trebuie sa zic ca este de pe 7 noiembrie lansata. A fost o nebunie vinerea aia: s-a mers la fabrica, toata lumea era imbracata ca pentru un Craciun albastru, degustat responsabil, redegustat iresponsabil, toata lumea canta, s-a plecat cu camioanele care transportau primele sticle de TCB, party in Centru Vechi. A fost foarte greu :)))

Partea buna ca avem vreo 35 zile oficiale de a ne bucura de ea. In 2015 intram cu berea cumparata inainte. O singura rugaminte am inainte sa continui cu insiruirea lansarilor. Nu dati click pe link-ul de mai sus. Sunt la al  9-lea repeat deja :)


Urmatoarea lansare se intampla vineri (28 noiembrie) la McDonald’s si consta in 2 sandvisuri Chicken Cordon Bleu si Beef Gourmet. Pe cel de vita l-am incercat aseara si am fost surprins de gustul intepator. Nu prea este un lucru de care te lovesti des la Mc. Se mai intampla pe la ocazii din acestea limitate sa mai prinzi un sos barbecue sau grill, dar in general evita sa incline prea mult balanta in directia asta a spiciness-ului.

Cred ca joaca la un pariu sigur: sunt multi care afirma ca ar vrea ceva foarte intepator, ca apoi sa bulbuce ochii la ceva de o mie doua pe scara Scoville. Desi Beef Gourmet-ul e o tentativa pentru genul asta de oameni, mie mi-a placut. Rezonabil de mare, cat de cat chipes (totusi Big Mac-ul arata mai bine) si cu un mix placut de carne de vita, branza, ceapa si castraveti murati. Pana pe 8 ianuarie sa te tot bucuri de el.

Nu ma intrebati de cel de pui pentru ca nu am incercat si oricum nu inteleg rostul unui pui intr-un burger :)


Dupa bautura si mancare parca ar merge un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial. Mai ales daca e vorba de debarcarea in Normandia - operatiunea favorita a tuturor oamenilor care au auzit de WW2. Ah. Care este operatiunea mea favorita din razboiul respectiv? Market Garden.

Cu toate astea, cei de la History promit un documentar interesant despre Normandia - cu filmari color si toate cele.  Se numeste Ziua Z: Filmele pierdute si se difuzeaza in fiecare sambata de la ora 21 cu startul pe 6 decembrie.

Daca e sa ma intrebi pe mine, ziua aleasa nu este tocmai inspirata. Pentru mine un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial s-ar potrivi cu o zi de marti, poate chiar joi. In niciun caz n-as pune sambata de la ora 9 , dar sa speram ca e in reluare duminica de la ora 12 (intocmai cum este acum programul).

Poate ti se pare ciudata alaturarea acestor lansari, dar asculta-ma ce zic: bere, sandvisuri si Al Doilea Razboi Mondial merg mana in mana intr-un weekend lenes :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…