Treceți la conținutul principal

Un gest mic care va face niste copii fericiti de Craciun

Acum o saptamana am primit un mail de la Cristian Manafu care avea un subiect intrigant: Da sau Nu? Era o intrebarea daca vreau sa fac o fapta buna - sa fiu un mic ajutor de Mos Craciun si sa fac fericiti niste copii bolnavi de cancer. Initial m-am intrebat cum as putea eu sa le alin situatia? Ca doar nu am ascunsa solutia vindecarii lor, dar mi-am dat seama ca alinatul nu este o chestie fizica - tangibila. In mai putin de 30 de secunde i-am raspuns caps-uit: DA!

Apoi a venit emailul cu explicatia: vrea sa doneze spatiul publicitar al unor bloggeri pentru a le oferi de Craciun tablete acestor 30 de copii (link catre insemnarea de pe blogul sau). Stiu ca pare un lucru marunt, dar pot sa va zic ca pentru copii o tableta este un portal catre un intreg tinut unde imaginatia inocenta zburda libera. Vad asta de fiecare data cand mai fac pe babysitter-ul pentru cei 2 nepoti ai mei.



Ma bucur ca am raspuns atat de repede acestei initiative si ma bucur ca intr-un timp atat de scurt Cristi a gasit brandul care sa faca lucrurile sa se intample pe fast forward. Stiu ca mai ales in perioada aceasta de sfarsit de an, aprobarile tind sa se lungeasca mai mult ca de obicei. Zic asta pentru ca ma gandesc ca mai multe brand-uri isi doreau sa se alature, dar birocratia tinde sa ingreuneze lucrurile rapide.

Referitor la acest blog, cu trecerea la noua tema imi propusesem sa nu afisez vreodata bannere, dar pentru situatia asta inchidem putin ochii. In urmatoarea perioada o sa gasiti in partea de jos a articolelor un banner cu sponsorul celalalt complice in acesta actiune: producatorul local de tablete si smartphone-uri UTOK.

Mai jos gasiti comunicatul lor de presa.




Acestea fiind zise, ii multumesc lui Cristi, UTOK si celorlalti 59 de bloggeri ca am avut ocazia sa fac niste copii fericiti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…