Treceți la conținutul principal

Un gest mic care va face niste copii fericiti de Craciun

Acum o saptamana am primit un mail de la Cristian Manafu care avea un subiect intrigant: Da sau Nu? Era o intrebarea daca vreau sa fac o fapta buna - sa fiu un mic ajutor de Mos Craciun si sa fac fericiti niste copii bolnavi de cancer. Initial m-am intrebat cum as putea eu sa le alin situatia? Ca doar nu am ascunsa solutia vindecarii lor, dar mi-am dat seama ca alinatul nu este o chestie fizica - tangibila. In mai putin de 30 de secunde i-am raspuns caps-uit: DA!

Apoi a venit emailul cu explicatia: vrea sa doneze spatiul publicitar al unor bloggeri pentru a le oferi de Craciun tablete acestor 30 de copii (link catre insemnarea de pe blogul sau). Stiu ca pare un lucru marunt, dar pot sa va zic ca pentru copii o tableta este un portal catre un intreg tinut unde imaginatia inocenta zburda libera. Vad asta de fiecare data cand mai fac pe babysitter-ul pentru cei 2 nepoti ai mei.



Ma bucur ca am raspuns atat de repede acestei initiative si ma bucur ca intr-un timp atat de scurt Cristi a gasit brandul care sa faca lucrurile sa se intample pe fast forward. Stiu ca mai ales in perioada aceasta de sfarsit de an, aprobarile tind sa se lungeasca mai mult ca de obicei. Zic asta pentru ca ma gandesc ca mai multe brand-uri isi doreau sa se alature, dar birocratia tinde sa ingreuneze lucrurile rapide.

Referitor la acest blog, cu trecerea la noua tema imi propusesem sa nu afisez vreodata bannere, dar pentru situatia asta inchidem putin ochii. In urmatoarea perioada o sa gasiti in partea de jos a articolelor un banner cu sponsorul celalalt complice in acesta actiune: producatorul local de tablete si smartphone-uri UTOK.

Mai jos gasiti comunicatul lor de presa.




Acestea fiind zise, ii multumesc lui Cristi, UTOK si celorlalti 59 de bloggeri ca am avut ocazia sa fac niste copii fericiti.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …