Treceți la conținutul principal

Un gest mic care va face niste copii fericiti de Craciun

Acum o saptamana am primit un mail de la Cristian Manafu care avea un subiect intrigant: Da sau Nu? Era o intrebarea daca vreau sa fac o fapta buna - sa fiu un mic ajutor de Mos Craciun si sa fac fericiti niste copii bolnavi de cancer. Initial m-am intrebat cum as putea eu sa le alin situatia? Ca doar nu am ascunsa solutia vindecarii lor, dar mi-am dat seama ca alinatul nu este o chestie fizica - tangibila. In mai putin de 30 de secunde i-am raspuns caps-uit: DA!

Apoi a venit emailul cu explicatia: vrea sa doneze spatiul publicitar al unor bloggeri pentru a le oferi de Craciun tablete acestor 30 de copii (link catre insemnarea de pe blogul sau). Stiu ca pare un lucru marunt, dar pot sa va zic ca pentru copii o tableta este un portal catre un intreg tinut unde imaginatia inocenta zburda libera. Vad asta de fiecare data cand mai fac pe babysitter-ul pentru cei 2 nepoti ai mei.



Ma bucur ca am raspuns atat de repede acestei initiative si ma bucur ca intr-un timp atat de scurt Cristi a gasit brandul care sa faca lucrurile sa se intample pe fast forward. Stiu ca mai ales in perioada aceasta de sfarsit de an, aprobarile tind sa se lungeasca mai mult ca de obicei. Zic asta pentru ca ma gandesc ca mai multe brand-uri isi doreau sa se alature, dar birocratia tinde sa ingreuneze lucrurile rapide.

Referitor la acest blog, cu trecerea la noua tema imi propusesem sa nu afisez vreodata bannere, dar pentru situatia asta inchidem putin ochii. In urmatoarea perioada o sa gasiti in partea de jos a articolelor un banner cu sponsorul celalalt complice in acesta actiune: producatorul local de tablete si smartphone-uri UTOK.

Mai jos gasiti comunicatul lor de presa.




Acestea fiind zise, ii multumesc lui Cristi, UTOK si celorlalti 59 de bloggeri ca am avut ocazia sa fac niste copii fericiti.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…