Treceți la conținutul principal

Un gest mic care va face niste copii fericiti de Craciun

Acum o saptamana am primit un mail de la Cristian Manafu care avea un subiect intrigant: Da sau Nu? Era o intrebarea daca vreau sa fac o fapta buna - sa fiu un mic ajutor de Mos Craciun si sa fac fericiti niste copii bolnavi de cancer. Initial m-am intrebat cum as putea eu sa le alin situatia? Ca doar nu am ascunsa solutia vindecarii lor, dar mi-am dat seama ca alinatul nu este o chestie fizica - tangibila. In mai putin de 30 de secunde i-am raspuns caps-uit: DA!

Apoi a venit emailul cu explicatia: vrea sa doneze spatiul publicitar al unor bloggeri pentru a le oferi de Craciun tablete acestor 30 de copii (link catre insemnarea de pe blogul sau). Stiu ca pare un lucru marunt, dar pot sa va zic ca pentru copii o tableta este un portal catre un intreg tinut unde imaginatia inocenta zburda libera. Vad asta de fiecare data cand mai fac pe babysitter-ul pentru cei 2 nepoti ai mei.



Ma bucur ca am raspuns atat de repede acestei initiative si ma bucur ca intr-un timp atat de scurt Cristi a gasit brandul care sa faca lucrurile sa se intample pe fast forward. Stiu ca mai ales in perioada aceasta de sfarsit de an, aprobarile tind sa se lungeasca mai mult ca de obicei. Zic asta pentru ca ma gandesc ca mai multe brand-uri isi doreau sa se alature, dar birocratia tinde sa ingreuneze lucrurile rapide.

Referitor la acest blog, cu trecerea la noua tema imi propusesem sa nu afisez vreodata bannere, dar pentru situatia asta inchidem putin ochii. In urmatoarea perioada o sa gasiti in partea de jos a articolelor un banner cu sponsorul celalalt complice in acesta actiune: producatorul local de tablete si smartphone-uri UTOK.

Mai jos gasiti comunicatul lor de presa.




Acestea fiind zise, ii multumesc lui Cristi, UTOK si celorlalti 59 de bloggeri ca am avut ocazia sa fac niste copii fericiti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…