Treceți la conținutul principal

Incursiune in lumea magica a espresso-ului

Daca ma intrebai de cafea acum doua luni, iti faceam o scena asemanatoare cu ce i se intampla lui Yukko in filmuletul de mai jos. Totusi, cu ajutorul unui espressor, am reusit sa gasesc un fel de noua pasiune: sa fac cafea. Mai e mult pana gand voi ajunge in stadiul doi de entuziasm pentru cafea, stadiul in care si bei ceea ce faci, dar pana atunci ma documentez si experimentez.

Pana cand voi ajunge in punctul in care ma simt confortabil sa vorbesc despre din perspesctiva unui cunoscator, las pe blog o serie de resurse care m-au ajutat in a intelege mai bine ce inseamna un espresso si familia sa.

Infograficul de mai jos este ghidul rapid dupa care poti sa te ghidezi sa faci lucruri misto la espressorul tau.


Ghidul lung pentru espresso-ul de vis are undeva pe la 200 de minute si il gasiti aici. Nu este complicat, dar iti ofera niste trucuri de care nu stiu daca te prindeai vreodata. M-au ajutat foarte mult sa inteleg exact de ce trebuie sa faci un anumit lucru.

Este important acest aspect al intelegerii, pentru ca pentru ca un espresso este destul de matematic - daca il raportezi la cum a fost definit de Institutul Italian de Espresso - apa la 88 de grade care trece cu 9 bari presiune prin 7 grame de cafea macinata timp de 25 de secunde. Usor, nu?

Eh. Nu chiar, dar intr-un episod viitor o sa intru in detaliu. Momentan astept sa trec pragul psihologic de 100 de espressor-uri facute. Acum - ochiometric sunt pe la vreo 50.



^^  sa ridice mana sus cine s-a simtit cel putin odata ca Yukko.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…