Treceți la conținutul principal

Hai pe Ello ca noi iti dam niste libertate de exprimare

Isi mai aduce aminte careva de Ello? Noua platforma hipstareasca care trebuia sa mature cu Facebook, Tumblr si Twitter pe jos? Cea in care accesul se primea doar pe baza de invitatii? Cea la care toata lumea s-a imbulzit ca la coada la carne, dar care n-a impresionat in niciun fel? Exact. Acel Ello pe care nimeni nu-l foloseste.

Ei bine, azi de dimineata s-au gandit sa fie ei pilonul de libertate de exprimare al internetului - reactie la decizia Blogger de a face private toate blogurile care au continut pentru adulti. O decizie pe care eu sustin, desi modul in care vor sa faca aceasta implementare nu ma incanta in mod special: userii care nu isi doresc ca blogurile lor sa fie private trebuie sa stearga tot continutul nsfw.

Problema e ca Blogger e o platforma e blogging care are 16 ani la activ. Presupunand ca sunt oameni care au ramas pe ea de multi ani, acestia trebuie sa treaca manual prin tot ce au scris in perioada asta ca sa elimine respectivele poze/video-uri pentru adulti. Nu este cel mai elegant proces, motiv pentru care Google a si renuntat 3 zile mai tarziu la aceasta initiativa dupa ce si-au luat flegme de la useri.

Dar sa ne intoarcem la mail-ul primit azi de la Ello:


Frumos. Pur. Elitist. Demn de a sustine libertate desavarsita de exprimare.

Totusi...
PS. Some people love adult content. Other's don't. Ello is all about respecting each others' point of view. You can always turn NSFW content on or off on your Ello settings page.
Read about Ello’s rules and NSFW policy here.
Ha! Mai sesizeaza cineva o urma de ipocrizie? Bravo Ello!

In caz ca va intrebati de ce Google vroia sa renunta la tot porn-ul de pe Blogger, este pentru ca nu vor sa treaca prin toata tura vura sub care e Facebook acum pe baza a ceea ce  au incercat sa defineasca ca fiind content potriv sau nu dpdv sexual. Asta, si faptul ca de cativa ani Google vrea sa fie mai family friendly.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…