Treceți la conținutul principal

Doriti sa comandati si ceva de mancare?

Spusa pe tonul ala milos-incisiv, este intrebarea pe care o urasc cel mai mult sa o primesc in birturi. Ma irita si mai mult atunci cand primesc intrebarea intr-un loc care e jumatate gol. De ce simti nevoia sa imi faci observatie ca daca m-am asezat la masa e bine sa comand si ceva de mancare? Nu-ti dai seama ca te joci cu bacsisul tau?

Am patit asta aseara la Casa cu Tei de pe la Universitate. Trecand peste faptul ca a fost prima oara cand am primit bon fiscal (sa zicem ca tot am mers de cateva zeci de ori), sictirul chelnerului in a isi face datoria i-a tot taiat din bacsis, iar noua ne-a tot taiat din cheful de a mai sta.

La cat de insetati eram de vorba si de altele, daca se misca mai repede putea sa genereze lejer o nota dubla. In schimb a preferat sa faca o romaneasca si probabil sa se planga in spate ca e o seara proasta ca nimeni nu mai comanda de mancare.

Probabil aceasi scuza o aude si patronul atunci cand intreaba de ce scad incasarile. Nu va auzi ca mesenii sunt tratati diferit in functie de varsta, noi pe la 30 suntem priviti ca niste capuse necesare in comparatie cu cei de 50+. Nu va auzi ca iti cam trece cheful de stat la masa atunci cand astepti 10 minute dupa Vin imediat sa iau comanda. Sau ca atunci cand te asezi la o masa de sase persoane esti intrebat imediat Sunteti sase, nu?. Nu nene, o sa fim 5. Putem sa stam in pretiosul tau local si sa ne servesti?

As mai avea frustari legate de restaurante, dar le pastrez si pentru episoade urmatoare.


Comentarii

  1. Poate stiti proverbul "ochiul stapanului ingrasa calul",,,patronul, daca nu stie de ce scad incasarile (adica nu urmareste foarte atent ce se intampla in localul lui), isi merita soarta.
    Cand ai o afacere, te ocupi de ea, nu-i lasi pe toti nespalatii sa ti-o faca praf sau sa te fure.
    Parerea mea, vorba lui Vacaroiu. ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…