Treceți la conținutul principal

Imunizarea si alegerea personala

Vaccinarea e un subiect sensibil zilele astea pentru ca sunt doua tabere care sustin lucruri total diferite: ca e bine sa te imunizezi sau ca mai bine zici pas si mergi pe burta sperand sa nu fie de rau. O buna parte de timp am facut si eu parte din a doua categorie. Ma gandeam ca stiu la ce ma expun si pot sa ma protejez avand grija. A si mers cativa ani asta cu succese mai mari sau si mai mari.

Totusi, oricat de mult am fost eu de grijuliu, intr-o seara s-a intamplat: prima mea imbolnavire. Un record de 10 ani spulberat intr-o clipa de neatentie. Bonus - totul s-a intamplat intr-un mod atat de stupid, incat imi e si putin jena sa va povestesc.

Imagine pentru un title bait scarbos... (foto de NIAID)
Era seara tarziu si abia ce ma intorsesem din oras de la o bere si parca aveam chef de un film. Zis si facut, gasesc filmul cu pricina si ma pun pe vizionat. Ceva parca nu mi-a convenit mie si am zis ca e musai sa am si o subtitrare. Tzop pe DC++ (da, era perioada de glorie a DC-ului) si iau prima subtitrare care imi iese in cale: numefilm.calitate.sub.exe. Parca vad deja zambetele si rasetele de partea cealalata a ecranelor...

Downloadez subtitrarea si dau dublu click. Creierul asfixiat de vaporii de alcool incearca sa imi spuna ceva pe la primul click, dar lag-ul si muscle memory-ul fac imposibila trasmiterea mesajului in timp util. Gata. O fractiune de secunda mai tarziu s-a intamplat. Primul meu virus. Vreau sa zic ca mi-am revenit imediat din acordurile bahice care ma curtau cu cateva secunde mai devreme.

Hai! ca avem treaba mi-am zis. Am aflat rapid cine m-a vizitat si apoi a inceput munca chinuitoare de curatare a daunelor facute - fiecare fiser din calculator era duplicat si avea extensia.exe. Cateva ore mai tarziu problema era rezolvata, dar deja pierdusem o buna parte din noapte si imi stricasem si cheful cu care ajunsesem  acasa. Totul pentru un dublu click pe un fisier despre care stiam ca nu poate sa fie exe.

Cam asa sta treaba cu imunizarea. Nu o sustii pana nu te loveste in crestetul capului la ceas de seara. Nu te gandesti ca de fapt investesti in timpul tau. In niste ore pierdute aiurea daca 'al negru da peste tine. Sau pur si simplu in siguranta pe care ti-o da faptul ca ai o suita de securitate. Parerea mea de om patit.


De ce am povestit acum aceasta intamplare? Cei de la Likeit si Radient Consulting m-au intrebat daca n-as vrea sa promovez un stil de viata mai curat si sanatos pentru hard disk-uri si sisteme de operare din toata lumea. Eu am zis ca da, pentru ca stiu pe pielea mea ce inseamna sa ai liniste in casa.

Pe acelasi subiect au mai scris Doru,  Eftimie si Victor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …