Treceți la conținutul principal

Povestea pretului psihologic si a bonului fiscal

In ultimile zile, zana ANAF ne-a tot oferit posibilitati de IRL trolling cu bonul fiscal pentru bacsis. Facebook-ul meu e plin de exemple de bonuri pentru bacsis de 1 ban, 3 bani si asa mai departe. Nici n-ai idee cat de mult ma bucura asta. Este un mica razbunare pentru un abuz de zeci de ani: pretul care se termina in 0.09!

Nu stiu daca pretul asta psihologic a pacalit vreodata pe cineva, sunt studii care confirma si infirma acest fapt, dar cu siguranta a enervat pe cineva. In '97 un studiu zicea ca 60% din preturi se termina in 9, 28% in 5 si doar 7% in 0. Mai exotice sunt valorile dintre: 8 fiind fruntasul cu un respectabil 1%



Va multumesc dragi comercianti ca aveti senzatia ca o sa ma pacaleasca pretul de 9.99 sa il consider 9. Cu parere de rau, sunt darnic si rotunjesc superior.

Va multumesc ca din cauza voastra am un kilogram si ceva de monede primite rest. Putin peste 55 de lei din calcule grosso modo pe baza de greutate (monede de 50, 10 si 5 bani au impreuna 12 grame) pe care nu prea o sa ii pot sa ii folosesc vreodata. 

Va multumesc ca strambati din nas atunci cand incerc sa platesc ceva doar cu monede. Tot de la voi sunt luate, nu e ca si cum imi bat singur monede in timpul liber. Va multumesc ca tot timpul va scuzati ca nu aveti sa dati rest. 

Ii multumesc si ANAF-ului ca au introdus aceasta lege cretina. Undeva in adancul sufletului meu exista o urma de speranta ca preturile care se incheie cu .09 vor evolua sa mai putina niste carnita pe ele ~ cam de un ban asa. Improbabil, dar aia e pentru mine o Romanie in care as vrea sa traiesc!

Aveti 10 bani sa va dau rest fix? Nu. Ce ai zice sa lasi de la tine sau de la ala de dinaintea mea care a lasat 10 bani spaga? #sevedecanamfacutASEul

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…