Treceți la conținutul principal

Povestea pretului psihologic si a bonului fiscal

In ultimile zile, zana ANAF ne-a tot oferit posibilitati de IRL trolling cu bonul fiscal pentru bacsis. Facebook-ul meu e plin de exemple de bonuri pentru bacsis de 1 ban, 3 bani si asa mai departe. Nici n-ai idee cat de mult ma bucura asta. Este un mica razbunare pentru un abuz de zeci de ani: pretul care se termina in 0.09!

Nu stiu daca pretul asta psihologic a pacalit vreodata pe cineva, sunt studii care confirma si infirma acest fapt, dar cu siguranta a enervat pe cineva. In '97 un studiu zicea ca 60% din preturi se termina in 9, 28% in 5 si doar 7% in 0. Mai exotice sunt valorile dintre: 8 fiind fruntasul cu un respectabil 1%



Va multumesc dragi comercianti ca aveti senzatia ca o sa ma pacaleasca pretul de 9.99 sa il consider 9. Cu parere de rau, sunt darnic si rotunjesc superior.

Va multumesc ca din cauza voastra am un kilogram si ceva de monede primite rest. Putin peste 55 de lei din calcule grosso modo pe baza de greutate (monede de 50, 10 si 5 bani au impreuna 12 grame) pe care nu prea o sa ii pot sa ii folosesc vreodata. 

Va multumesc ca strambati din nas atunci cand incerc sa platesc ceva doar cu monede. Tot de la voi sunt luate, nu e ca si cum imi bat singur monede in timpul liber. Va multumesc ca tot timpul va scuzati ca nu aveti sa dati rest. 

Ii multumesc si ANAF-ului ca au introdus aceasta lege cretina. Undeva in adancul sufletului meu exista o urma de speranta ca preturile care se incheie cu .09 vor evolua sa mai putina niste carnita pe ele ~ cam de un ban asa. Improbabil, dar aia e pentru mine o Romanie in care as vrea sa traiesc!

Aveti 10 bani sa va dau rest fix? Nu. Ce ai zice sa lasi de la tine sau de la ala de dinaintea mea care a lasat 10 bani spaga? #sevedecanamfacutASEul

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…